Acuarele de toamnă în Piatra Craiului.
revista@vacantelatara.ro
Una dintre cele mai pitoreşti drumeţii de toamnă în care călătorii pot admira cromatica pădurii care transformă zările în veritabile acuarele, include satele de munte Măgura şi Peştera, ce aparţin de comuna Moieciu.
Situate în perimitrul Parcului Naţional Piatra Craiului, la 40 de km. de Braşov, 6 km. de Zărneşti, 7 km de Moieciu, la o altitudine de aproape 1000 metri, cele două sate arhaice oferă perspective încântătoare către crestele Bucegilor, Leaota, Postavaru şi Piatra Craiului. Aceasta din urmă este cea mai lungă și cea mai înaltă creastă de calcar din țară, atingând cota maximă în vârful La Om (sau Piscul Baciului) - 2 238m.
Satele Măgura şi Peştera – ospitalitate, natură şi tradiţii pastorale
În ultimii ani zona a devenit din ce în ce mai populară, fiind căutată atât de turiştii ce preferă drumeţiile, cât şi de familii sau grupuri care caută liniştea naturii, peisajele şi ospitalitatea tipică agroturismului promovat în zonă de ANTREC Braşov.
De cum păşim pe uliţele bătătorite de ani, privirea ne va fi furată către peisajul agropastoral, cu case risipite pe dealuri şi coaste de munte, cu fâneţe cu căpiţe printre care oile, vacile şi caii pasc în tihnă. Cele două sate încă mai păstrează gospodăriile tradiţionale cu case cu tindă, construite din bârne orizontale de lemn cioplite cu barda cu două sau patru feţe, cu zidărie de piatră la temelie şi cu acoperişuri cu şindrilă, din ce în ce mai rară, din păcate. Încă din vremurile străvechi, sătenii s-au ocupat cu creşterea animalelor, păstoritul şi prelucrarea lemnului.
Calitatea brânzeurilor provenind din acestă zonă este un motiv în plus pentru care turiştii frecventează aceste meleaguri încărcate de tradiţie. Nu trebuie să rataţi brânzeturile de la stână sau din ferma proprie, brânza de burduf în coajă de brad, caşcavalul afumat, sau mezelurile de casă afumate. Multe dintre acestea sunt comercializate la manifestările tradiţionale din Bran-Moieciu-Fundata: Târgul de Vară, Nedeea Munţilor, Răvăşitul Oilor.
În ultimii ani zona a devenit din ce în ce mai populară, fiind căutată atât de turiştii ce preferă drumeţiile, cât şi de familii sau grupuri care caută liniştea naturii, peisajele şi ospitalitatea tipică agroturismului promovat în zonă de ANTREC Braşov.
De cum păşim pe uliţele bătătorite de ani, privirea ne va fi furată către peisajul agropastoral, cu case risipite pe dealuri şi coaste de munte, cu fâneţe cu căpiţe printre care oile, vacile şi caii pasc în tihnă. Cele două sate încă mai păstrează gospodăriile tradiţionale cu case cu tindă, construite din bârne orizontale de lemn cioplite cu barda cu două sau patru feţe, cu zidărie de piatră la temelie şi cu acoperişuri cu şindrilă, din ce în ce mai rară, din păcate. Încă din vremurile străvechi, sătenii s-au ocupat cu creşterea animalelor, păstoritul şi prelucrarea lemnului.
Calitatea brânzeurilor provenind din acestă zonă este un motiv în plus pentru care turiştii frecventează aceste meleaguri încărcate de tradiţie. Nu trebuie să rataţi brânzeturile de la stână sau din ferma proprie, brânza de burduf în coajă de brad, caşcavalul afumat, sau mezelurile de casă afumate. Multe dintre acestea sunt comercializate la manifestările tradiţionale din Bran-Moieciu-Fundata: Târgul de Vară, Nedeea Munţilor, Răvăşitul Oilor.
Zona Măgura-Peştera – meleaguri de legende cu haiduci ascunşi în peşteri şi ciobani iscusiţi
Primele semne de locuire datează din perioada paleoliticului, în Peştera Liliecilor de pe teritoriul satului Peştera, fiind descoperite urme umane. Peştera reprezintă şi subiectul mai multor legende locale, cu haiduci care trăiau în subteran şi fugeau de poteră până în inima munţilor Piatra Craiului, în avenul Vlăduşca. Tot Peştera, l-a găzduit şi pe hoţul Stanciu, care cobora din munte şi ataca în zona Branului la mijlocul secolului al XIX-lea, împreună cu sora sa, Stanca. De la cei doi s-ar explica şi toponimia unor zone din munţii Piatra Craiului: Cerdacul Stanciului (cea mai mare arcadă din calcar din Carpaţi) şi Peştera Stanciului.
În zilele noastre, turiştii pot vizita Peştera Liliecilor, aflată în centrul satului Peştera, în apropierea statuii ciobanului Ghicuţă. Peştera situată la altitudinea de 960 m are statut de monument natural național, fiind înscrisă în zona specială de protecție a Parcului Naţional „Piatra Craiului”. Pentru vizitare nu este necesar echipament special, fiind accesibilă publicului.
Satele Măgura – Peştera – destinaţii pe trasee montane de ecoturism printre calcarele Pietrei Craiului
Unul dintre cele mai spectaculoase trasee tip circuit ce au ca obiectiv şi cele două sate moiecene este cel ce străbăte zonele carstice din Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneştiului, Cheile Pisicii, Şaua Joaca, se continuă pe uliţele satelor Peştera şi Măgura, coborând spre Zărneşti, la Fântâna lui Botorog (820 m).
Drumeţia durează aproximativ 6 – 7 h, urmărind traseul marcat cu cruce rosie până în Şaua Joaca (1445 m), apoi banda roşie. Traseul este de dificultate medie, pornind agale prin Prăpăstiile Zarneştilor , o vale seacă cu pereţi abrupţi de calcare şi formaţiuni carstice, mărturii geologice din perioada jurasică.
Din Cheile Zărneştilor se bifurcă o altă porţiune carstică extrem de spectaculoasă – Cheile Pisicii. Această porţiune necesită o oarecare atenţie şi încălţăminte adecvată cu aderenţă bună.
După 40 minute, zările se deschid, ajungând în Şaua Joaca, loc în care putem admira creasta Pietrei Craiului şi Vf. La Om. Traseul se continuă în coborâre spre satele Peştera şi Măgura, pe la poalele muntelui Toancheş, apoi prin Coturile Măgurii pâna la Fântâna lui Botorog - izvor construit de Paraschiv Botorog, în anul 1965, în amintirea fiicei sale.
Unul dintre cele mai spectaculoase trasee tip circuit ce au ca obiectiv şi cele două sate moiecene este cel ce străbăte zonele carstice din Piatra Craiului: Prăpăstiile Zărneştiului, Cheile Pisicii, Şaua Joaca, se continuă pe uliţele satelor Peştera şi Măgura, coborând spre Zărneşti, la Fântâna lui Botorog (820 m).
Drumeţia durează aproximativ 6 – 7 h, urmărind traseul marcat cu cruce rosie până în Şaua Joaca (1445 m), apoi banda roşie. Traseul este de dificultate medie, pornind agale prin Prăpăstiile Zarneştilor , o vale seacă cu pereţi abrupţi de calcare şi formaţiuni carstice, mărturii geologice din perioada jurasică.
Din Cheile Zărneştilor se bifurcă o altă porţiune carstică extrem de spectaculoasă – Cheile Pisicii. Această porţiune necesită o oarecare atenţie şi încălţăminte adecvată cu aderenţă bună.
După 40 minute, zările se deschid, ajungând în Şaua Joaca, loc în care putem admira creasta Pietrei Craiului şi Vf. La Om. Traseul se continuă în coborâre spre satele Peştera şi Măgura, pe la poalele muntelui Toancheş, apoi prin Coturile Măgurii pâna la Fântâna lui Botorog - izvor construit de Paraschiv Botorog, în anul 1965, în amintirea fiicei sale.
Vă invităm să descoperiţi farmecul satelor de munte de la poalele Pietrei Craiului, locuri în care ospitalitatea tradiţională este în perfectă armonie cu cadrul natural.
Drumetii in satele Pietrei Craiului cu Agentia de Turism Scorilo Travel Vacante - www.scorilotravelvacante.ro
Drumetii in satele Pietrei Craiului cu Agentia de Turism Scorilo Travel Vacante - www.scorilotravelvacante.ro
Cristian-Alexandru CATANA
Alte articole scrise de Cristian Alexandru CATANA
Cadrul natural, oamenii satelor şi poveştile lor, obiceiurile şi cărările agropastorale sunt câteva dintre reperele traseelor tematice de ecoturism din zona Moieciu-Fundata . Acestea sunt destinate turiştilor care vor să descopere la pas sau chiar cu bicicletele aceste meleaguri ce oferă perspective spectaculoase spre crestele Bucegilor, Pietrei Craiului și Leaotei . 9 trasee ecoturistice iniţiate de Centrul de Ecologie Montană din Moieciu pun accentul pe observarea și aprecierea naturii și a autenticităţii rurale.
Un etalon pentru cele enumerate mai sus, îl reprezintă staţiunea Băile Balvanyos situată la poalele Muntelui Puturosu cunoscut şi sub denumirile de Ciomatu sau Puciosu. Masivul ce face parte din lanţul munţilor Harghitei, are o înălţime maximă de 1031 de metri, vârful Ciomatul Mare. Muntele Puturosu reprezintă limita sudică din care se pot observa la suprafață elemente vulcanice din lanțul vulcanic al Carpaților Orientali. Drumeţie la Grota Sulfuroasă Îmbinând drumeţia montană cu tratamentul balneo, vom prezenta un scurt traseu cu pornire de la Grand Hotel Balvanyos spre Grota Sulfuroasă, cea mai mare mofetă naturală din Europa şi cea mai mare scurgere de gaze cu dioxid de carbon.
Situată în pitoreasca Valea a Tarcăului , înconjurată de păduri de foioase şi de brad şi de răcoarea înălţimilor masivului Gosman Tarcău, “Chez Marie” este o îmbinare armonioasă de eleganţă, rafinament şi confort cu ospitalitatea specifică turismului rural. Răcoarea pădurilor este acompaniată de trilul păsărilor, de talăngile din gospodării şi de susurul lin al Tarcăului, afluent al Bistriţei. Integrată perfect în cadrul natural şi promovând specificul local, pensiunea îşi justifică din plin sloganul – “Mângâiere de Brateş”.
“Fiind în această zonă avantajată de natură, cu o deschidere destul de mare, în apropierea Castelului Bran (800m) dar şi cu acces spre Cheile Zărneştiului, era păcat să nu valorificăm potenţialul. Aşa ne-am hotărât să ne extindem propria casa, am mansardat-o şi începând cu anul 2007, pensiunea “Pel Flora” şi-a deschis porţile turiştilor. Denumirea am ales-o pornind de la iniţialele: Paul, Elena, Liviu, cât şi de la dragostea pe care o port florilor şi amenajărilor din flor i”, povesteşte doamna Elena Ghinea.
Şi cât de frumos s-a îmbrăcat Dâmbovicioara în ie, ocazie de a marca Ziua Universală a Iei şi Sânzienele, sărbătorite pe 24 Iunie.
În arealul frumos îngrijit de maici, pe lângă chiliile acestora şi-a făcut loc un spaţiu muzeal destinat colecţiei etnografice de ii, costume populare şi obiecte etnografice ce aparţine colecţiei personale a stareţei Ana Lucia Nedelea. Astfel, în curtea Mănăstirea Nămăieşti, micuţul Muzeu Etnografic este un veritabil patrimoniu cu mărturii ale tradiţiei zonei Argeşului, Muscelului şi Târgoviştei.
Situate la aproximativ 8 km de Petroşani, Cheile Băniţei reprezintă şi liantul dintre două depresiuni pitoreşti: Haţeg şi Petroşani . Pârul Băniţa ce-şi şiroieşte agale cursul spre Jiul de Est a săpat cu încăpăţânare în calcare albe, formând meandre în această zonă de chei, ce se întinde pe o distanţă destul de scurtă (300-350 m).
În cele peste 500 de fotografii cuprinse în albumul semnat de basarabeanca Stela Moldovanu , cititorii vor putea observa personalităţi ale istoriei şi culturii române ce au purtat cu mândrie, de-a lungul timpului, costumul autentic românesc: reginele României Mari, artista Maria Tănase şi alte exemple.
Sarmale…Fantezie pe-o felie Este un mix de sărmăluţe în foi de varză şi de viţă pe un pat de mămăliguţă la grătar . - Sărmăluţele de porc le facem dintr-un amestec de ¼ fleică de porc, ½ pulpă de porc, şi ¼ afumătură (piept afumat), la care adăugam orezul înflorit cu ceapă călită şi condimente (sare, piper, cimbru). Foile de varză le tăiem micuţe, aşa încât sărmăluţa să fie de-o îmbucătură. Le aşezăm în oala de pământ, în straturi, având grijă ca la fundul oalei să punem varza tocată şi afumatura. Deasupra punem varza tocată şi felii de roşii. Adăugam sosul (făcut cu suc de roşii şi cimbru) şi dăm la foc domol vreo 5 ore. - Sărmăluţele în viţă le facem dintr-un amestec de ½ piept de curcan şi ½ pulpă de porc, la care adăugam orez înflorit, ceapă şi morcov călite şi condimente: sare, piper şi pătrunjel verde. Le înfăşuram şi le aşezăm concentric în oală. Adăugăm sosul făcut cu suc de roşii şi dăm la foc domol cam 4 ore. - Mamaliguta o facem în maniera clasică, dar adăugam în ea un strop de unt să o facem cremoasă. O lăsăm să se răcească şi o taiem felii, pe care le punem pe grătarul incins. La servire se pune mămăliguţa ca bază şi deasupra sărmăluţe, alternativ viţa şi varza şi stropim cu un sos cu iaurt acrişor şi leurdă (sau măcriş) şi decorăm cu un chips de şorici! Poftă bună!
Delta Dunării a devenit în ultimii ani una dintre cele mai căutate destinaţii din ţară, mai ales în lunile de vară. Şi este lesne de înţeles de ce. Cel mai nou pământ românesc însumează în cadrul unui sejur o multitudine de experienţe de vacanţă, de la locuri pitoreşti şi unice la o faună şi o vegetaţe incredibile, poveşti şi tradiţii, gastronomie specifică, toate scăldate în apusuri şi răsărituri de neuitat pe braţele Dunării. Şi dacă aţi optat să descoperiţi această lume deltaică, este bine să alegeţi să vizitaţi oamenii Deltei la ei acasă, pornind pe uliţele şi grindurile ce vă vor purta spre meleaguri în care oamenii spun poveşti despre locuri şi locurile spun poveşti despre oameni.
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
“Sufletul omului n-a rămas încătușat de pământ, de când știința deschide drumul văzduhului”, spunea Aurel Vlaicu. Iar cunoscutul astronom Carl Sagan scria: “Imaginația ne poartă de multe ori spre lumi care nu au existat niciodată. Dar fără ea, nu mergem nicăieri.” Cum și-a imaginat sculptorul Cristian Răduță călătoria în altă lume? Aflați vizitând expoziția intitulată "Să-ți construiești o scară din oasele tale" deschisă la Sandwich Neurohope, în perioada 17 decembrie 2025 – 15 martie 2026.
”Unde-i iubire, nu-s hotare, Unde-i lumină, nu-i întemnițare” spune artista vizuală de origine română Ecaterina Vertis, cea care a găsit libertatea absolută în iubire și lumină. În picturile sale expuse la Galeria Romană, descoperim multă iubire - iubire pentru copii și părinți, pentru lumea întreagă și pentru artă. Prima expoziție a artistei Ecaterina Vertis organizată la București, se intitulează “ CONTINUUM Fără Început, Fără Sfârșit” și poate fi vizitată în perioada 10 - 27 februarie 2026.
În perioada 23 februarie – 8 martie 2026 vă așteptăm cu drag la Târgul de Mărţişor de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Simbol al celor mai curate sentimente și păstrător al unor mari speranțe pentru anul abia început, mărțișorul nu încetează să fascineze.
Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”
În liniștea pădurii de foioase, pe culmea unui deal pitoresc, pensiunea “Casa cu Tei” din Sărata-Monteoru își scrie firesc povestea ospitalității buzoiene, o poveste frumoasă de la începutul anilor 2000.
Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.
Anul 2026 a fost declarat “Anul Constantin Brâncuși”, conform unei decizii legislative, o inițiativă care marchează totodată împlinirea a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor .
𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.
Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.
