Dâmbovicioara s-a îmbrăcat în ie
revista@vacantelatara.ro
La poalele Pietrei Craiului tradiţia şi cadrul natural se împletesc pentru a da naştere acestui colţ al sufletului românesc de-un pitoresc aparte, purtându-şi numele cu mândrie… Dâmbovicioara.
Şi cât de frumos s-a îmbrăcat Dâmbovicioara în ie, ocazie de a marca Ziua Universală a Iei şi Sânzienele, sărbătorite pe 24 Iunie.
Cu respectarea normelor în vigoare, evenimentul a reprezentat o ieşire în natură în zona Dealul Sasului – Dâmbovicioara, prilej pentru scurte plimbări prin poieni şi pe dealuri, de a culege Sânziene, de a face coroniţe şi de a vizita o stână.
Ie, Sânziene şi plimbări în natură
Gazdă şi, mai ales, prietenă, ne-a fost Raluca Busioc – Centrul de Informare Turistică Dâmbovicioara care ne-a oferit informaţii despre frumoasa zonă, despre tradiţiile Nopţii de Sânziene şi, alături, de localnice ne-au prezentat frumuseţea portului muscelean, unele ii având şi peste 100 de ani vechime. Astfel de acţiuni nu sunt singulare, doamnele luând organizând Şezători, demonstraţii de meşteşuguri şi evenimente tradiţionale. Dacă la început astfel de întâlniri erau doar pentru comunitate, şezătorile au început să facă parte din programele turistice ale agenţiei Scorilo Travel Vacanţe (Dragobete, Circuitul “Cele mai frumoase sate din România”, 1 Decembrie), turiştii având posibilitatea să cunoască zona, portul şi să ia parte la demonstraţii de meşteşuguri şi nu numai. Sunt unele dintre cele mai apreciate şi de suflet excursii ale lui Costin Corboianu – director Scorilo Travel Vacanţe.
Gazdă şi, mai ales, prietenă, ne-a fost Raluca Busioc – Centrul de Informare Turistică Dâmbovicioara care ne-a oferit informaţii despre frumoasa zonă, despre tradiţiile Nopţii de Sânziene şi, alături, de localnice ne-au prezentat frumuseţea portului muscelean, unele ii având şi peste 100 de ani vechime. Astfel de acţiuni nu sunt singulare, doamnele luând organizând Şezători, demonstraţii de meşteşuguri şi evenimente tradiţionale. Dacă la început astfel de întâlniri erau doar pentru comunitate, şezătorile au început să facă parte din programele turistice ale agenţiei Scorilo Travel Vacanţe (Dragobete, Circuitul “Cele mai frumoase sate din România”, 1 Decembrie), turiştii având posibilitatea să cunoască zona, portul şi să ia parte la demonstraţii de meşteşuguri şi nu numai. Sunt unele dintre cele mai apreciate şi de suflet excursii ale lui Costin Corboianu – director Scorilo Travel Vacanţe.
Lecţia de…ie
Ne-am bucurat de o impresionantă colecţie de ii prezentată de Ionuţ Finţoiu, un reper pentru ce înseamnă promovarea şi transmiterea tradiţiilor primite din generaţie în generaţie. De la el am aflat că specific iilor de Muscel este faptul că acestea nu se despart niciodată de trup. Poalele şi ia se unesc printr-o fâşie de pânză. Totodată, ne-a subliniat că purtatea iilor se făcea în funcţie de vârstă sau de diverse perioade ale vieţii, fiecare având coduri diferite de culoare. Tinerelor le erau specifice culorile vii (verde, roşu, roz), la căsătorie ie şi costum alb brodat cu roşu, după căstătorie culorile dominante ale iilor având motive albastre, grena şi, odată cu avansarea în vârstă, se făcea trecerea către culoarea neagră. Mai multe despre colecţia lui Ionuţ vom descoperi în ediţiile viitoare ale revistei. In majoritatea cazurilor iile se ţeseau începând cu ziua de Marţi, fiindcă tradiţia spune că Luni nu este o zi prielnică debuturilor.
Ne-am bucurat de o impresionantă colecţie de ii prezentată de Ionuţ Finţoiu, un reper pentru ce înseamnă promovarea şi transmiterea tradiţiilor primite din generaţie în generaţie. De la el am aflat că specific iilor de Muscel este faptul că acestea nu se despart niciodată de trup. Poalele şi ia se unesc printr-o fâşie de pânză. Totodată, ne-a subliniat că purtatea iilor se făcea în funcţie de vârstă sau de diverse perioade ale vieţii, fiecare având coduri diferite de culoare. Tinerelor le erau specifice culorile vii (verde, roşu, roz), la căsătorie ie şi costum alb brodat cu roşu, după căstătorie culorile dominante ale iilor având motive albastre, grena şi, odată cu avansarea în vârstă, se făcea trecerea către culoarea neagră. Mai multe despre colecţia lui Ionuţ vom descoperi în ediţiile viitoare ale revistei. In majoritatea cazurilor iile se ţeseau începând cu ziua de Marţi, fiindcă tradiţia spune că Luni nu este o zi prielnică debuturilor.
Începând cu anul 2013, sărbatorim Ziua Universală a Iei în Ziua de Sânziene – 24 Iunie, manifestare iniţiată de comunitatea “La Blouse Roumaine”. Ne bucurăm să vedem că tradiţia merge mai departe şi de la an la an ia este purtată cu mândrie nu doar la noi în ţară ci peste tot în lume!
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec

“Sufletul omului n-a rămas încătușat de pământ, de când știința deschide drumul văzduhului”, spunea Aurel Vlaicu. Iar cunoscutul astronom Carl Sagan scria: “Imaginația ne poartă de multe ori spre lumi care nu au existat niciodată. Dar fără ea, nu mergem nicăieri.” Cum și-a imaginat sculptorul Cristian Răduță călătoria în altă lume? Aflați vizitând expoziția intitulată "Să-ți construiești o scară din oasele tale" deschisă la Sandwich Neurohope, în perioada 17 decembrie 2025 – 15 martie 2026.

”Unde-i iubire, nu-s hotare, Unde-i lumină, nu-i întemnițare” spune artista vizuală de origine română Ecaterina Vertis, cea care a găsit libertatea absolută în iubire și lumină. În picturile sale expuse la Galeria Romană, descoperim multă iubire - iubire pentru copii și părinți, pentru lumea întreagă și pentru artă. Prima expoziție a artistei Ecaterina Vertis organizată la București, se intitulează “ CONTINUUM Fără Început, Fără Sfârșit” și poate fi vizitată în perioada 10 - 27 februarie 2026.

Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”

Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.

𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.

Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.

















