Revista “Vacanţe la ţară”, o călătorie de 200 de ediţii
revista@vacantelatara.ro
Călătoria noastră a pornit în ziua de 24 Ianuarie 2004, când la Casa Capşa din Bucureşti apărea numărul 1 din revista “Vacanţe la ţară”. Iată că timp de 16 ani tot călătorim şi, acum, facem un popas pentru a marca numărul 200 al revistei noastre.
Am ales ediţia aniversară să vă prezentăm un oaspete de suflet şi un prieten al vacanţelor la ţară în România, Excelenţa Sa Dl. David Saranga – Ambasadorul Israelului, care de la mijlocul anilor ’90 apreciază tot ce este autentic, tradiţiile şi natura ţării noastre.
Subliniam în editorialul primei ediţii că ne-am propus să vă oferim în revistă subiecte interesente, care să vă intereseze mai mult “decât programul TV”. Acum, cu nostalgie, dupa 200 de numere, o parte din articolele pe care le regăsiţi în paginile revistei le facem disponibile şi pe site-ul: www.vacantelatara.ro cât şi pe paginile de Facebook şi Instagram, adaptându-ne noilor tendinţe.
Această minunată călătorie din viaţa revistei n-ar fi fost posibilă dacă nu aveam alături un colectiv inimos şi pe cei care ne-au susţinut, crezând în călătoria noastră încâ de la primul număr şi până în prezent. Astăzi nu îmi inchipui revista fără Cristian Catană, care s-a integrat perfect în această călătorie, fiind alături de echipa redacţională de 9 ani de zile.
Sunt mândră de echipa pe care o avem, redactori ce iubesc România autentică, turismul rural, scriind şi fotografiind cu entuziasm natura, cultura şi tradiţiile din toate colţurile ţării.
Această minunată călătorie din viaţa revistei n-ar fi fost posibilă dacă nu aveam alături un colectiv inimos şi pe cei care ne-au susţinut, crezând în călătoria noastră încâ de la primul număr şi până în prezent. Astăzi nu îmi inchipui revista fără Cristian Catană, care s-a integrat perfect în această călătorie, fiind alături de echipa redacţională de 9 ani de zile.
Sunt mândră de echipa pe care o avem, redactori ce iubesc România autentică, turismul rural, scriind şi fotografiind cu entuziasm natura, cultura şi tradiţiile din toate colţurile ţării.
Ne arătăm recunoştinţa faţă de toţi cei care ne-au sprijinit logistic şi material, făcând posibilă această continuitate, lună de lună, a tipăririi revistei. Sunt profesionişti din turism şi nu numai, oaspeţi de suflet şi prieteni ai turismului rural românesc şi ai vacanţelor la ţară!
16 ani de muncă şi eforturi în 200 de numere, timp şi pagini în care am oferit cititorilor articole pline de farmec în rubrici cu care am debutat, precum: Destinaţii cu farmec, Pensiuni cu farmec, Lada de zestre, Călător în România, Bunătăţi din pensiuni, Case memoriale, Oaspeţi de suflet. Adaptându-ne, am adaugat noi rubrici, bucurându-se de constanţă: EcoTurism, România Balneară, Dezvoltare rurală, Cultură şi Turism, Experienţe de vacanţă în ţară şi pe mapamond, Istorie şi Turism, Produse din România.
Mulţumim cititorilor noştri pentru fidelitatea arătată, pentru faptul că oferă sfaturi, recomandări, critici şi pentru că apreciază sincer revista “Vacanţe la ţară”.
Călătoria noastră merge mai departe. Când citiţi acest editorial noi deja am pornit spre numărul 201, 202…. şi sperăm spre cât mai multe numere. Vom continua să vă prezentăm atracţiile turistice pe care vi le recomandăm pentru vacanţe la ţară… pline cu farmec! România este frumoasă, merită promovată şi vă îndemnăm să descoperiţi autenticitatea destinaţiilor ţării noastre!
Conf. Univ. Dr. Maria Stoian
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
În perioada 23 februarie – 8 martie 2026 vă așteptăm cu drag la Târgul de Mărţişor de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Simbol al celor mai curate sentimente și păstrător al unor mari speranțe pentru anul abia început, mărțișorul nu încetează să fascineze.
Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”
În liniștea pădurii de foioase, pe culmea unui deal pitoresc, pensiunea “Casa cu Tei” din Sărata-Monteoru își scrie firesc povestea ospitalității buzoiene, o poveste frumoasă de la începutul anilor 2000.
Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.
Anul 2026 a fost declarat “Anul Constantin Brâncuși”, conform unei decizii legislative, o inițiativă care marchează totodată împlinirea a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor .
𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.
Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.
Când pașii drumeților poposesc în Ținutul Neamțului la Hanu Ancuței din Tupilați, fie că optează pentru tradiționalul Han sau aleg Terasa Drumețului Grăbit, poftele vor fi răsfățate cu preparate și bunătăți tradiționale din Meniul Hanului.
Printre dealuri și păduri, în sufletul tradițional al Ținutului Neamțului, călătorul poate face un popas de suflet pentru tihnă, credință și liniște la Mănăstirea Agapia, așezământ monahal ce poartă hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sărbătorit în data de 8 noiembrie.
