De asemenea, încădin școala gimnazială se organizau excursii în natură, vizite în diferitelocuri istorice. În timpul liceului, astfel de excursii durau chiar și câtevazile. O amintire specială din acea perioadă este legată de o excursie la HamatGader, un loc cu izvoare termale care datează încă din antichitate, dar și cuimportante vestigii arheologice. Aici am luat parte la săpături arheologice,trăind o experiență de neuitat. După-amiezile ni le petreceam apoi în peisajulîncântător al  Mării Galileei, iar serilene odihneam într-un kibuț, unde valori precum munca și egalitatea definescspiritul comunității.

De atunci, resimtun atașament special față de locurile care îmbină istoria bogată a Israeluluiși natura. De altfel, sunt trei situri istorice pe care doresc să le recomandcititorilor dumneavoastră:

Beit Șe`an esteunul dintre cele mai vechi orașe din Israel, aflându-se în nordul țării. ParculNațional Arheologic de aici ascunde ruinele mai multor civilizații antice,precum cele egiptene sau romane.

Cezareea este un sit antic aparte care impresionează prinistoria sa bogată, fiecare ruină spunând povestea unei lumi demult apuse.

Masada este o fortăreață de o frumusețe măiestuoasă, situată lângă Marea Moartă. Este un simbol al regatului antic al Israelului și în prezent locul unde mulți soldați israelieni își depun jurământul.



-Aţi avut ocazia de a vă petrece vacanţa/ concediul într-un kibuţ ? Cum aţi descrie această experienţă?

-O parte din familia mea locuiește într-un kibuț din nordul Israelului, mai exact în kibuțul Hasolelim. Mergând foarte des în vizită la ei, am devenit apropiat de întreaga comunitate de acolo. În plus, datorită locației lor, este ușor de ajuns și în Betleem de Galileea, un sat cu o atmosferă unică datorită clădirilor sale de piatră pitorești construite de creștini germani în timpul secolului al XIX-lea.

Traiul în mediul rural are farmecul lui, însă recunosc că prin prisma locului unde m-am născut și am crescut, mă identific cu stilul de viață urban. Desigur, turismul rural rămâne opțiunea mea preferată de a călători.



-Cum s-a dezvoltat turismul rural în Israel? A existat sprijin din partea statului pentru susţinerea acestui tip de turism?

-Turismul rural din Israel își are originile la sfârșitul anilor ’80. Până la acel moment, principalele activități ale locuitorilor comunităților rurale erau strict agricole. Ideea de turism rural a apărut din nevoia acestora de a se dezvolta și de a obține mai multe resurse financiare.

Noile așezări turistice au primit, inițial, sprijinul Agenției Evreiești. Din 1993, însă, Ministerul Turismului a recunoscut oficial potențialul acestora și, prin urmare, acestui sector i-au fost alocate constant fonduri și asistență.

Transformarea așezărilor rurale turistice a fost impresionantă. În anii de debut, kibuțurile și moshavurile converteau clădiri obișnuite în spații de cazare cu condiții minime. Însă, datorită interesului turiștilor, cu precădere a celor locali, noi unități au apărut treptat, cu facilități moderne – piscine, jacuzzi, aer condiționat, TV și internet – și servicii considerabil îmbunătățite.

În prezent, turismul rural dispune de o variată ofertă de cazare, de la cele mai luxoase opțiuni, la cele economice. De asemenea, serviciile și activitățile disponibile în locații s-au diversificat. Vizitatorii beneficiază de tururi ghidate ale zonei, pot asista fermierii în munca lor ca mod de recreere, pot degusta vinuri produse local. Toate aceste experiențe garantează de cele mai multe ori revenirea lor în locurile pe care le explorează.



- Ce ne puteţi spune despre turiştii străini care vizitează Israelul pe nişa de turism rural? Cum ar arăta un top al acestora?

-Majoritatea turiștilor care vin în Israel aleg ca și destinații turistice marile orașe. Israelul însă este o țară mică, așă că excursiile de o zi în diferite părți ale țării sunt foarte populare.

Agroturismul este promovat în rândul turiștilor străini la o scară mai redusă, rămânând, în schimb, opțiunea preferată a israelienilor.

Un aspect poate surprinzător pentru mulți cititori este faptul că turismul rural din Israel este foarte costisitor, astfel că prețul unei camere în weekend poate ajunge și la 200 de euro pe noapte. Și totuși, în acest sector, gradul de ocupare este foarte mare, ceea ce indică o nevoie a israelienilor de a se distanța de agitația orașelor și de a se bucura de liniștea naturii.

-Ce tip de programe de turism rural se desfăşoară în Israel? Ca sa exemplificăm – la noi există un «Drum al Vinului », un « Drum al Fructelor », circuite gastronomice etc.

-În Israel există de exemplu un Traseu de drumeție care străbate în zig-zag țara de la nord la sud, având o lungime de aproximativ 1100  (o mie o sută) kilometri.

Într-un peisaj lipsit de trafic și chiar de semnal la telefon, turiștii descoperă într-un mod inedit natura, istoria, religiile și culturile care alcătuiesc Israelul. Deși este o țară mică, Israelul oferă o gamă variată de peisaje, de la muntele Hermon acoperit de zăpadă, la câmpurile verzi, deșerturile neatinse și plajele Mării Roșii.

Traseul complet durează două luni, însă poate fi realizat și partial. De-a lungul drumului marcat, turiștii pot primi sprijin din partea Trail Angels, localnici care oferă servicii de cazare, dușuri calde, sau un loc de gătit. Mai mult decât atât, acești ”îngeri ai traseului”, oferă turiștilor ocazia de a întâlni israelieni dintr-o varietate de medii și de culturi, de a împărtăși experiențe de viață și de a redescoperi valorile esențiale ale umanității.

Traseul Israelului spune povestea țării, a poporului și a patrimoniului său, a peisajelor sale, a florei și a faunei, din timpurile biblice până în prezent. Diversitatea societății israeliene poate fi oricând întâlnită pe traseu - copii mici, grupuri de tineri, soldați, turiști, imigranți, familii și oameni în vârstă.



-Care este specificul gastronomic al Israelului? Ce bunătăţi culinare poate descoperi turistul gurmand în Israel? Ne puteţi dezvălui câteva secrete din domeniu, eventual reţetele dumneavoastră favorite?

-Gastronomia israeliană este expresia diversității societății noastre. Venind din peste 70 de țări, evreii au adus cu ei propria bucătărie pe care au adaptat-o la realitățile Israelului. A rezultat o bucătărie dinamică cu o  varietate de arome, gusturi și rețete.  

Din acest motiv, bucătăria israeliană este experimentală și mai flexibilă, fiind un punct de întâlnire gastronomic între Europa, Asia și Africa.

Ca în orice gastronomie, geografia țării are o influență deosebită, astfel că alimentele comune regiunii - măslinele și uleiul de măsline, grâul, năutul, iaurtul - sunt foarte des utilizate în pregătirea mâncării. În plus, fructele și legumele proaspete, atât de abundente și gustoase în Israel, sunt gătite și servite în mod creativ. Cred că avantajul bucătăriei israeliene constă în faptul că este sănătoasă, ușoară, ceea ce o face populară în rândul turiștilor.

Printre felurile mele de mâncare preferate se numără Shakshouka care este o mâncare din ouă poșate în sos de roșii, ardei iute și ceapă, condimentate cu chimen sau zaatar, ardei gras, piper cayenne și coriandru. Shakshouka este unul dintre cele mai iubite preparate israeliene, servit, de obicei, la micul dejun. De exemplu, acest fel de mâncare a fost adus în Israel de imigranți evrei din Africa de Nord, mai precis din Tunisia.

Falafel-ul, chiftele din năut, rămâne fast-foodul preferat în Israel, iar hummus-ul, o pastă de năut, este un preparat de bază în aproape toate casele israeliene. Unde se găsește cel mai bun hummus în Israel este o dezbatere fără sfârșit.



-Cum estimează Excelenţa Voastră că va evolua turismul rural, în general, şi turismul rural israelian, în particular, în noul context mondial actual? La ce tendinţe se aşteaptă experţii israelieni?

-Anul acesta trăim cu toții momente de schimbare și de incertitudine. Nu doar planurile noastre de vacanță ne-au fost bulversate, dar și viețile.  Cu toate că industria turismului a fost cel mai puternic afectată de această criză, cred că turismul rural poate reprezenta o plasă de salvare.

Si statul acasă poate oferi numeroase ocazii de a ne redescoperi rădăcinile și istoria. Israelienii adoră să călătorească, așa că în contextul în care granițele rămân în continuare închise, ei se reorientează și mai mult către turismul rural, o alternativă perfectă atât din punct de vedere spiritual, dar și al siguranței noastre colective. 

De altfel, Ministerul Turismului din Israel, dar și alte municipalități și asociații turistice au lansat campanii de promovare a turismului intern. 



- În cei 20 de ani de carieră, şi nu numai, aţi avut ocazia să vizitaţi numeroase destinaţii turistice, multe cu specific rural. Cu ce amintiri aţi revenit acasă?

-De la prima mea vizită în România, cu peste 20 de ani în urmă, am rămas profund impresionat de această țară, de moștenirea ei istorică, de bogata ei diversitate naturală și culturală și de oamenii săi calzi și primitori.

Am văzut multe locuri care m-au fermecat, de la frumusețea sălbatică a Deltei Dunării, la munții, colinele, și mănăstirile din Maramureș și Moldova, la castelele, pădurile și satele săsești din Transilvania.

România ocupă un loc special în inima mea, îndeosebi România rurală, cu satele pitorești și priveliștile încântătoare și care încă păstrează meșteșugurile și tradițiile de altădată. Toate aceste caracteristici fac din această țară un loc unic.



- Dacă doriţi să adresaţi un mesaj colegilor din ANTREC România şi cititorilor revistei «Vacanţe la ţară»,  vă invităm să le adresaţi câteva cuvinte!

-Doresc să vă felicit pentru munca extraordinară pe care o desfășurați pentru promovarea României. Calde mulțumiri însoțite de gândurile mele bune doresc să îi adresez și doamnei Maria Stoian, președinte fondator al ANTREC România, pentru dăruirea, pasiunea și dragostea pentru România, pentru natură și pentru oameni. Viziunea și tenacitatea dumneavoastră de a pune în valoare frumusețea și diversitatea acestei țări sunt remarcabile.

„Dragi cititori,

Aveți o țară minunată, bucurați-vă de ea și descoperiți-i bogățiile imense. Vă îndemn să credeți în potențialul dumneavoastră excepțional și sunt sigur că viitorul va fi unul luminos.”



Interviu: conf.univ.dr Maria Stoian