Muzeul Boierilor Veneţiei Făgărașului

revista@vacantelatara.ro
catena-blog

Ţara Făgărașului, ţinutul unic din Transilvania, străjuit la Sud de impresionantul zid al munţilor Făgăraș, iar la Nord de Oltul ce unduiește agale, este locul unde natura deosebit de frumoasă și oamenii inimoși trăiesc perpetuu în veșnicia satului. Având o bogată istorie românească, ce se reflectă în arhitectura caselor, în arhitectura bisericilor și în vechile tradiţii populare locale, Ţara Făgărașului adăpostește nenumărate sate cu un trecut adesea uitat.

Într-unul din aceste sate însă, istoria timpurilor îndepărtate a căpătat forţa să iasă din nou la suprafaţă. Este vorba de satul Veneţia de Jos, unde s-a deschis la sfârșitul verii anului 2022 - Muzeul Boierilor Veneţiei Făgărașului - un proiect de suflet al unei tinere familii, ce și-a dorit ca strămoșii destoinici ai satului sa nu fie uitaţi.


Povestea lor începe în anul 2017, când au achiziţionat pentru o sumă modică cea mai veche casă din sat, nelocuită și părăsită de 70 de ani (ce stătea să cadă) cu gândul de a o salva, după cum spun și proprietarii:

A fost ca și când cineva ne împingea de la spate să facem acest lucru și după îndelungi “lupte interioare” am hotărât să ne urmăm imboldul, chiar dacă aparent nu aveam nici o legatură cu acea casă”. S-au hotărât să apeleze la un architect pentru a înscrie proprietatea în Lista Monumentelor Istorice. Cercetând istoria casei, a oamenilor și satului pentru dosarul de listare, au aflat o istorie ascunsă, demult uitată despre mica nobilime- boierii din Veneţia Făgărașului, sat atestat cu acest nume de la 1235. 


Boierii făgărășeni își au începuturile în timpul când Țara Făgărașului a făcut parte din Țara Românească. Boierii din Țara Făgărașului au format nobilimea românească, fiind stăpâni de pământ și de supuși, chiar daca nu au fost considerați pe deplin egali cu ceilalți nobili ai Regatului Ungariei. Autorităţile Cetăţii Făgărașului organizau din timp în timp așa numite “conscripţii”, pentru a stabili de câţi ofiţeri, soldaţi și de ce armament și echipaj dispun “boierii” din Ţara Făgărașului. O astfel de conscripţie de la 1713, enumera în satul Veneţia de Jos 29 de boieri, întrecut doar de Făgăraș, cu 31 de boieri. Constatăm astfel ca Veneţia era un important centru în secolele XVII-XVIII ce deservea Cetatea Făgărașului. 


În jurul anului 1860, în Veneţia de Jos ajunge pretor Ioan Cavaler de Pușcariu, un pasionat al istoriei neamului românesc. Acesta face o cercetare istorică în sat și transcrie textele diplomelor de înnobilare ce le găsește la fiecare familie. Astfel, după cercetări și mai aprofundate în mai multe sate din Ţara Făgarașului, ajunge să publice renumita carte “Fragmente istorice. Despre boierii din Ţara Făgărașului”. Datorită lui cunoaștem astăzi textul a cel puţin 24 de diplome de înnobilare din Veneţia de Jos, diplome ce existau încă în sat la mijlocul secolului XIX, diplome ce dovedeau un statut de care localnicii erau mândrii și la care ţineau cu preţuire. Ioan Cavaler de Pușcariu menţionează astfel, la mijlocul secolului al XIX-lea, existenţa încă a 16 familii de boieri: Comănici (alias Komanics), Stoica (alias Sztojka, Stoika, Ztoika), Monea (alias Mone, Monia), Penci (alias Pencs, Penchy, Pencz), Clocotian (alias Stoika Klokoczan), Popeneci, Rozorea, Cornea, Butza, Boer,  Szaszebesi, Veres, Szakacs (alias Zakach, Socaci), Czinte (Tinte), Milea, Tempes. Din textele acestor diplome culese atunci distingem existenţa a 13 blazoane de înnobilare în Veneţia Făgărașului. 


Din cauza perioadei comuniste, când documentele ce dovedeau “origini nesănătoase” au fost distruse, iar părinţii nu au mai vorbit copiilor lor despre acest trecut, pentru a nu îi expune prigoanei, această istorie a micii nobilimi românești a fost uitată. Se mai păstrează astăzi în original numai 5 diplome, datate 1630, 1651, 1669, 1671 și 1700, salvate ca prin minune. Importanţa lor este una deosebită, deoarece toate sunt ale unor familii din același sat, date de Principi diferiţi ai Transilvaniei, iar aceste familii încă au descendenţi în Veneţia de Jos.

 

Muzeul Boierilor Veneţiei Făgărașului expune la momentul de faţă o expoziţie de fotografie din viaţa satului, însă își va deschide expoziţia permanentă în primăvara anului 2023, când se vor putea admira cele 5 diplome încă existente, reconstituiri ale celor 13 blazoane de “Also-Venicze” (Veneţia de Jos în diplomele de înnobilare), dar și numeroase informaţii despre familiile de boieri din sat. 


Muzeul se află în “Casa Comăniciu”, cea mai veche casă din sat, actualmente restaurată și înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, casa uneia din cele mai vechi familii nobile ale satului. Ceea ce este uimitor este cum strămoșii au “strigat” să nu fie uitaţi și au “răsplătit” pe cei ce le-au ascultat glasul. 

Dacă această casă nu ar fi fost cumpărată, probabil cele două diplome originale găsite acolo s-ar fi distrus și cu ele ar fi dispărut și istoria uitată a satului. Din cele două diplome găsite, una aparţinea fostei familii a casei - familia Comănici, ce rămăsese fără moștenitori, iar a doua a strămoșilor familiei tinere care a cumpărat casa sau a “răscumpărat moștenirea”- familia Stoica. Cele doua familii Comănici și Stoica proveneau din doi fraţi de la 1600 - Coman și Stoika.



Vă invităm să descoperiţi istoria și poveștile Muzeului Boierilor Veneţiei Făgărașului!


Text, foto: Nicoleta Grancea

Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec

March 14, 2026
“Sufletul omului n-a rămas încătușat de pământ, de când știința deschide drumul văzduhului”, spunea Aurel Vlaicu. Iar cunoscutul astronom Carl Sagan scria: “Imaginația ne poartă de multe ori spre lumi care nu au existat niciodată. Dar fără ea, nu mergem nicăieri.” Cum și-a imaginat sculptorul Cristian Răduță călătoria în altă lume? Aflați vizitând expoziția intitulată "Să-ți construiești o scară din oasele tale" deschisă la Sandwich Neurohope, în perioada 17 decembrie 2025 – 15 martie 2026.
February 26, 2026
”Unde-i iubire, nu-s hotare, Unde-i lumină, nu-i întemnițare” spune artista vizuală de origine română Ecaterina Vertis, cea care a găsit libertatea absolută în iubire și lumină. În picturile sale expuse la Galeria Romană, descoperim multă iubire - iubire pentru copii și părinți, pentru lumea întreagă și pentru artă. Prima expoziție a artistei Ecaterina Vertis organizată la București, se intitulează “ CONTINUUM Fără Început, Fără Sfârșit” și poate fi vizitată în perioada 10 - 27 februarie 2026.
February 9, 2026
În perioada 23 februarie – 8 martie 2026 vă așteptăm cu drag la Târgul de Mărţişor de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Simbol al celor mai curate sentimente și păstrător al unor mari speranțe pentru anul abia început, mărțișorul nu încetează să fascineze.
February 8, 2026
Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”
February 8, 2026
În liniștea pădurii de foioase, pe culmea unui deal pitoresc, pensiunea “Casa cu Tei” din Sărata-Monteoru își scrie firesc povestea ospitalității buzoiene, o poveste frumoasă de la începutul anilor 2000.
By Cristian Catana February 6, 2026
Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
February 6, 2026
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.
By Cristian Catana February 6, 2026
Anul 2026 a fost declarat “Anul Constantin Brâncuși”, conform unei decizii legislative, o inițiativă care marchează totodată împlinirea a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor .
January 30, 2026
𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.
January 22, 2026
Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.
Mai multe articole
catena-page