Maria şi Daniel Stanciu - Iile de la Breaza ce fac înconjurul lumii
revista@vacantelatara.ro
Să investeşti timp şi bani pentru a consolida o reţea de 70 de persoane care să lucreze manual ii aşa cum se făceau odinioară ar putea părea unora o nebunie, mai ales pe o piaţă în care oferta este supradimensionată, iar cererea continuă să fie încă firavă. Dar familiei Stanciu din Breaza, Daniel şi Maria, doi tineri de 35 şi 30 de ani, care şi-au dedicat timpul şi energia pentru a readuce la viaţă arta tradiţională românească, ideea li s-a părut extrem de ofertantă atunci când au revenit în ţară, după 10 ani de muncă în Lombardia, Italia. Lucraseră la un institut de siguranţă a jucăriilor, unde rutina testelor pH i-a învăţat multe despre calitate, despre seriozitate şi onestitate. Acolo au descoperit cât de creativi pot fi românii, dacă sunt motivaţi, şi au hotărât împreună să facă din creativitate un stil de viaţă.
Viziunea lor a început să prindă contur odată cu realizarea “https://www.facebook.com/iiautentice/”, un magazin de promovare şi comercializare a iei româneşti cusută integral de mână, dar şi pe site-ul – www.iiautentice.com.
Dar povestea a început cu mult mai devreme, cu mama şi bunica lui Daniel Stanciu, care “au lucrat toată viaţa pentru Arta Casnică din Breaza, o cooperativă meşteşugărească ce includea aproape toate doamnele din sat, renumite pentru iscusinţa lor în a coase manual. Se făceau foarte multe produse la acea cooperativă, de la perdele, feţe de masă şi ii lucrate manual. De fapt iile reprezentau cea mai mare parte din producţia lor. De mic copil am învăţat de la ele să cos pentru că, fiind de la ţară, trebuia să îmi însuşesc meşteşugul părinţilor. La început a fost un joc, cu cruciuliţe pe etamină, şi trebuia să îmi scriu numele Apoi, în timp, am observat cu câtă migală lucrau mama şi bunica, ce complexitate aveau lucrările, şi am început să le admir, să mă implic şi eu, astfel încât jocul meu a devenit pasiune”, ne-a mărturisit acesta.
După anii petrecuţi în Italia, Daniel a decis să reia tradiţia faimoaselor ii de Breaza, motiv pentru care a mers cu soţia sa în satele învecinate să adune idei şi modele deosebite. Au descoperit cu tristeţe că femeile de la ţară abandonaseră cusăturile vechi, ba chiar foloseau iile vechi pentru a şterge praful sau a spăla cu ele pe jos. Tulburaţi de cele descoperite, cei doi au decis să strângă cât mai multe ii şi să scoată modelele vechi pe caiet, astfel încât să conserve elementele cât mai mult timp cu putinţă. Şi de la această îndeletnicire până la antreprenoriat nu s-a scurs prea multă vreme. “Pas cu pas, cu ajutorul mamei mele, Laurenţia, am reuşit să strângem pe lângă noi un colectiv format din vechile ei colege şi am ajuns, în timp, să colaborăm cu 70 de persoane”, ne-a mărturisit Daniel Stanciu. “Sincer, am lucrat toţi foarte, foarte mult. La o ie se lucrează minim trei săptămâni, pentru că totul se coase manual. Broderia, îmbinarea, apoi finisarea se fac toate manual. La unele ii folosim elementele tradiţionale – altiţa, încreţul şi râurile-, iar altele sunt stilizate, pentru că asta cere piaţa în ziua de azi. S-au schimbat multe, atât în croială, cât şi în cromatica costumului tradiţional şi încercăm să ne adaptăm tuturor cerinţelor, fără a face rabat de la calitate sau a renunţa complet la tradiţional. Am început să facem ii în culori diverse, pentru a satisface exigenţele modei. În ceea ce priveşte preţul, cea mai simplă ie costă 250 lei, iar cea mai dificil de realizat ajunge la 1500 lei. Preşul se stabileşte în funcţie de orele de lucru, pentru că în tinp ce o ie simplă se face în trei săptămâni, cea de a doua necesită în jur de 90 – 120 de zile.”
Unui începător îi trebuie aproape un an de zile ca să lucreze o ie şi după ce a terminat-o nu se va îndemna să o vândă prea uşor. De abia dupa 30-40 de ani vechime se poate face o ie în trei săptămâni. Unele doamne au făcut această meserie o viaţă întreagă.
“Mie îmi ia cam o lună, o lună şi jumătate ca să fac o ie. Dar faptul că sunt tânăr m-a ajutat mult în a găsi canale de promovare. În 2015 am deschis o pagină de Facebook, prima pagină de Facebook din România cu ii lucrate manual – Souvenir Shop Romania, şi Dumnezeu m-a ajutat să aibă succes. Sigur, am participat personal şi la multe evenimente, am devenit vizibili, astfel încât avem azi în jur de 50.000 de urmăritori. Mare parte din clienţii noştri sunt români, dar am făcut livrări în aproape toate statele Europei, în Canada, în SUA, în Bahrein, în Dubai, în Japonia, în China, în foarte, foarte multe state ale lumii. De câte ori mergem la evenimente, în colaborare cu Muzeul Satului şi cu Muzeul Ţăranului Român, avem foarte mulţi clienţi străini care ne apreciază. Acest lucru cred că se datorează şi faptului că am rămas singura ţară din lume unde ia se coase integral manual. China, India, Pakistan şi Turcia, ţări cu materie primă de înaltă calitate, au început să copieze iile româneşti, dar se folosesc de maşini automate, pe bază de cartele. Doar cunoscătorii pot aprecia calitatea lucrului manual. O ie făcută la maşină este gata în circa o oră, pe când manual este nevoie de aproape o lună de zile. Diferenţa este enormă, atât la purtat, cât şi la spălat. Lucrăm cu bumbac 100% mercerizat, astfel încât şi noi şi clienţii suntem mulţumiţi de calitate”, a mai adăugat Daniel Stanciu.
“Mie îmi ia cam o lună, o lună şi jumătate ca să fac o ie. Dar faptul că sunt tânăr m-a ajutat mult în a găsi canale de promovare. În 2015 am deschis o pagină de Facebook, prima pagină de Facebook din România cu ii lucrate manual – Souvenir Shop Romania, şi Dumnezeu m-a ajutat să aibă succes. Sigur, am participat personal şi la multe evenimente, am devenit vizibili, astfel încât avem azi în jur de 50.000 de urmăritori. Mare parte din clienţii noştri sunt români, dar am făcut livrări în aproape toate statele Europei, în Canada, în SUA, în Bahrein, în Dubai, în Japonia, în China, în foarte, foarte multe state ale lumii. De câte ori mergem la evenimente, în colaborare cu Muzeul Satului şi cu Muzeul Ţăranului Român, avem foarte mulţi clienţi străini care ne apreciază. Acest lucru cred că se datorează şi faptului că am rămas singura ţară din lume unde ia se coase integral manual. China, India, Pakistan şi Turcia, ţări cu materie primă de înaltă calitate, au început să copieze iile româneşti, dar se folosesc de maşini automate, pe bază de cartele. Doar cunoscătorii pot aprecia calitatea lucrului manual. O ie făcută la maşină este gata în circa o oră, pe când manual este nevoie de aproape o lună de zile. Diferenţa este enormă, atât la purtat, cât şi la spălat. Lucrăm cu bumbac 100% mercerizat, astfel încât şi noi şi clienţii suntem mulţumiţi de calitate”, a mai adăugat Daniel Stanciu.
Alături de ii, Maria şi Daniel realizează marame, brâuri, fote, fuste, poale, ciorapi şi căciuli de lână, costume populare intregrale, chiar şi rochii de mireasă ori cămăşi de ginere. Şi cum în ultima vreme din ce în ce mai multe familii vor să facă nunţi cu tematică tradiţională, activitatea familiei Stanciu a fost şi se anunţă destul de intensă. Pentru promovare, aceştia au mers în toată România, de la Oradea , Deva, Cluj, Sibiu, până în Maramureş, Oltenia şi Dobrogea.
“Am bătut ţara în lung şi în lat cum s-ar zice. În zona Moldovei, Iaşi s-a dovedit o piaţă foarte bună deoarece moldovenii sunt mari iubitori de lucru manual. Ei poartă şi în viaţa de zi cu zi ii cusute manual, nu doar la biserică, duminică. În fiecare an mergem la Iaşi, la evenimentul creat pentru omagierea moaştelor Cuvioasei Parascheva, şi suntem fascinaţi de încărcătura spirituală a locurilor. În Bucureşti colaborăm cu cei de la Creart, care se ocupă de Târgul de Crăciun, cu Muzeul Satului « Dimitrie Gusti » şi cu Muzeul Ţăranului Român. Evident, participăm cu drag şi la alte evenimente unde suntem invitaţi. Zilele trecute am expus la hotel Phoenicia din Băneasa, iar soţia merge la expoziţii de produse vintage şi handmade” – a completat el.
“Am bătut ţara în lung şi în lat cum s-ar zice. În zona Moldovei, Iaşi s-a dovedit o piaţă foarte bună deoarece moldovenii sunt mari iubitori de lucru manual. Ei poartă şi în viaţa de zi cu zi ii cusute manual, nu doar la biserică, duminică. În fiecare an mergem la Iaşi, la evenimentul creat pentru omagierea moaştelor Cuvioasei Parascheva, şi suntem fascinaţi de încărcătura spirituală a locurilor. În Bucureşti colaborăm cu cei de la Creart, care se ocupă de Târgul de Crăciun, cu Muzeul Satului « Dimitrie Gusti » şi cu Muzeul Ţăranului Român. Evident, participăm cu drag şi la alte evenimente unde suntem invitaţi. Zilele trecute am expus la hotel Phoenicia din Băneasa, iar soţia merge la expoziţii de produse vintage şi handmade” – a completat el.
Proiecte de viitor au multe tinerii antreprenori, la fel ca şi incertitudini. Neplăcut ar putea fi faptul că majoritatea doamnelor care execută iile sunt în vârstă, ceea ce pune oarecum semne de întrebare legate de viitorul acestei activităţi. Potrivit lui Daniel Stanciu, “Piaţa nu este foarte generoasă, profitul este minim pentru că nu ne permitem să vindem ia la adevărata ei valoare. Majoritatea doamenlor cu care lucrăm sunt pensionare şi, din acest motiv, din ce în ce mai puţine, iar tineretul din generaţia Facebook nu este interesat şi nici nu are răbdare să înveţe o meserie atât de migăloasă”.
Vestea bună este că 2020 debutează cu promovarea iilor realizate de reţeaua de meşteşugari în Italia, la Trento, unde se vor găsi spre vânzare în magazinele de produse de caşmir ale unei doamne din România. O altă veste bună pentru cititorii noştri pasionaţi de lucru manual - soţii Stanciu sunt deschişi să colaboreze cu oricine doreşte să înveţe să coasă sau cu meşteşugari care nu îşi pot valorifica singuri creaţiile. “Ne ajutăm cu materiale, schimbăm modele, schimbăm idei… Doritorii ne pot găsi pe Facebook, pe pagina mea, Daniel Stanciu, sau a magazinului "Ii Autentice by Maria si Daniel Stanciu" a concluzionat tânărul antreprenor prahovean.
Am aflat povestea iilor de Breaza la Târgul de Crăciun de la Bucureşti, unde l-am întâlnit pe Daniel Stanciu la standul său, într-o dimineaţă rece şi ceţoasă.
În pofida vremii neprietenoase, zâmbetul cald al tânărului atragea amatorii de autentic, fie ei turişti străini în căutare de suveniruri, fie simpli admiratori ai artei populare româneşti. Admirau fiecare ie în parte, studiau cusăturile şi erau fascinaţi de măiestria cu care fuseseră realizate. Iar Daniel Stanciu zâmbea tuturor amabil şi le dădea explicaţii detaliate legate de tehnica execuţiei. Am plecat de la stand cu ideea că dacă se poate trece marea cu răbdarea, aşa cum spune o vorbă veche românească, cu pasiunea şi perseverenţa se poate face înconjurul întregii planete.
În pofida vremii neprietenoase, zâmbetul cald al tânărului atragea amatorii de autentic, fie ei turişti străini în căutare de suveniruri, fie simpli admiratori ai artei populare româneşti. Admirau fiecare ie în parte, studiau cusăturile şi erau fascinaţi de măiestria cu care fuseseră realizate. Iar Daniel Stanciu zâmbea tuturor amabil şi le dădea explicaţii detaliate legate de tehnica execuţiei. Am plecat de la stand cu ideea că dacă se poate trece marea cu răbdarea, aşa cum spune o vorbă veche românească, cu pasiunea şi perseverenţa se poate face înconjurul întregii planete.
Arta este o limbă universală aşa că, dacă aveţi abilităţile necesare pentru a o deprinde, Maria şi Daniel vă aşteaptă cu drag!
Text şi foto : Anne-Mary Nechita
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
O nouă ediție a concursului „Jurnalism pentru un Mediu Curat” – o inițiativă dedicată stimulării jurnalismului de mediu în România – s-a lansat pe data de 12 iunie. ECOTIC, în colaborare cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), lansează cea de-a doua ediție a concursului național „Jurnalism pentru un Mediu Curat ”. Această competiție se adresează profesioniștilor din mass-media care să contribuie prin activitatea lor publicistica la informarea si conștientizarea publicului privind protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor. Prin publicarea de articole, reportaje și materiale dedicate mediului, jurnaliștii devin factori determinanți ai schimbării. Într-o societate în care informația modelează comportamentele, implicarea presei în protecția mediului este esențială — pentru că un jurnalist care investighează și explică efectele schimbărilor climatice sau soluțiile de economie circulară nu doar informează, ci oferă un exemplu personal de responsabilitate civică.
Dăm timpul înapoi și, aproape ca în poveștile bunicilor noștri, redescoperim cea mai veche mașină de spălat, vâltoarea. În vremurile de mult apuse, când totul se țesea manual sau la război, oamenii spălau țesăturile în apa râului sau în vâltori. Poate unii dintre noi, am avut norocul ca în copilărie, când mergeam la țară, la bunici, să vedem femeile cu coșul plin de rufe care asudau din greu la întorsul și bătutul apei cu rufele. În alte locuri, de regulă în zonele de munte, se construiau așa numitele vâltori, unde apa repede de munte învârtea țesăturile într-o formă conică din lemn, ca înt-o centrifugă sau ca într-o mașină de spălat. La ora actuală, în România, aceste vâltori aproape au dispărut.
Înițiată în anul 2018 cu prilejul Centenarului Marii Uniri, ruta tematica “ Via Transilvanica ” – proiect al Asociației Tășuleasa Social invită drumeții să descopere diversitatea naturală, culturală și istorică a României autentice. Sub sloganul “ Drumul care unește ”, Via Transilvanica reprezintă pe cei aproximativ 1400 de km, o punte ce leagă comunități, locuri și povești, pornind din Nord-Est, de la Putna, până în Sud-Vestul dunărean, la Drobeta Turnu Severin.
A treia ediție a Târgului Rad ART Fair a avut loc la CARO București în perioada 22-25 mai 2025. Este mai mult decât un târg de artă, este un eveniment cultural complex care cuprinde pe lângă cele 28 de galerii participante, un parc de sculpturi, discuții și dezbateri, un simpozion curatorial, tururi ghidate și ateliere pentru copii.
Speranța, acest sentiment de încredere într-un viitor mai bun, este materializată de renumitul artist vizual Roman Tolici, în picturi surprinzătoare reunite în expoziția intitulată „New Hope”. Invităm vizitatorii care vor intra în spațiul Galeriei Mobius din București, să privească operele de artă de aproape pentru a se bucura toate detaliile surpriză. Expoziția “New Hope” este deschisă în perioada 28 martie – 31 mai 2025, la Galeria Mobius (Piața Amzei, nr. 13, București).
Situate-n munții Perșani , la întâlnirea județelor Covasna și Harghita, Cheile Vârghișului își etalează răcoarea printre calcare, peșteri și cursuri sinuoase de apă rece de munte, peste care drumeții vor trece peste poduri amenajate.
Pe drumurile pitorești ale Argeșului, la 18 km Sud-Vest de Câmpulung și 30 km de Curtea de Argeș avem să facem un popas de suflet la Mănăstirea Aninoasa, situată în localitatea cu același nume.
Sub semnul intelectualităţii plastice, expoziţia „7+”, care s-a deschis vineri 9 mai, ora 18, la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, reuneşte 14 artisti contemporani, cu personalități aparte şi moduri diferite de abordare a picturii.
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Botoșani, continuă seria de activități din anul 2025 cu organizarea unei serii de expoziții cu genericul „Galeria pictorilor botoșăneni la Ipotești”, având la bază lucrări din propriul patrimoniu și din Colecția de Artă plastică modernă și contemporană românească a Muzeului Județean Botoșani.
,ALTER EGO – prima expoziţie a doi importanţi artişti contemporani români la Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu”Târgu . În oraşul în care sunt expuse patru dintre capodoperele semnate de Constantin Brâncuşi – Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului, mărturii ale sufletului şi geniului românesc, în care istoria trăieşte şi prin numele lui Tudor Vladimirescu şi Ecaterina Teodoroiu, două dintre figurile emblematice legate de destinul acestui oraş, la Târgu Jiu, Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu” va găzdui în perioada 9 aprilie – 9 mai 2025 , expoziţia a doi artişti emblematici ai artei contemporane româneşti : Dumitru Macovei şi Giulian Dumitriu. Un duo artistic, care leagă două lumi, dar care spune aceeaşi poveste: arta, ca unicul mod de a trăi şi vibra!Concepută ca o conversaţie între cele două medii artistice, pictură şi sculptură, Alter Ego este prima expoziţie a celor doi artişti la Târgu Jiu şi îşi propune să dezvăluie într-un dialog exclusiv, ceva din intimitatea lor creativă.
