Maria şi Daniel Stanciu - Iile de la Breaza ce fac înconjurul lumii
revista@vacantelatara.ro
Să investeşti timp şi bani pentru a consolida o reţea de 70 de persoane care să lucreze manual ii aşa cum se făceau odinioară ar putea părea unora o nebunie, mai ales pe o piaţă în care oferta este supradimensionată, iar cererea continuă să fie încă firavă. Dar familiei Stanciu din Breaza, Daniel şi Maria, doi tineri de 35 şi 30 de ani, care şi-au dedicat timpul şi energia pentru a readuce la viaţă arta tradiţională românească, ideea li s-a părut extrem de ofertantă atunci când au revenit în ţară, după 10 ani de muncă în Lombardia, Italia. Lucraseră la un institut de siguranţă a jucăriilor, unde rutina testelor pH i-a învăţat multe despre calitate, despre seriozitate şi onestitate. Acolo au descoperit cât de creativi pot fi românii, dacă sunt motivaţi, şi au hotărât împreună să facă din creativitate un stil de viaţă.
Viziunea lor a început să prindă contur odată cu realizarea “https://www.facebook.com/iiautentice/”, un magazin de promovare şi comercializare a iei româneşti cusută integral de mână, dar şi pe site-ul – www.iiautentice.com.
Dar povestea a început cu mult mai devreme, cu mama şi bunica lui Daniel Stanciu, care “au lucrat toată viaţa pentru Arta Casnică din Breaza, o cooperativă meşteşugărească ce includea aproape toate doamnele din sat, renumite pentru iscusinţa lor în a coase manual. Se făceau foarte multe produse la acea cooperativă, de la perdele, feţe de masă şi ii lucrate manual. De fapt iile reprezentau cea mai mare parte din producţia lor. De mic copil am învăţat de la ele să cos pentru că, fiind de la ţară, trebuia să îmi însuşesc meşteşugul părinţilor. La început a fost un joc, cu cruciuliţe pe etamină, şi trebuia să îmi scriu numele Apoi, în timp, am observat cu câtă migală lucrau mama şi bunica, ce complexitate aveau lucrările, şi am început să le admir, să mă implic şi eu, astfel încât jocul meu a devenit pasiune”, ne-a mărturisit acesta.
După anii petrecuţi în Italia, Daniel a decis să reia tradiţia faimoaselor ii de Breaza, motiv pentru care a mers cu soţia sa în satele învecinate să adune idei şi modele deosebite. Au descoperit cu tristeţe că femeile de la ţară abandonaseră cusăturile vechi, ba chiar foloseau iile vechi pentru a şterge praful sau a spăla cu ele pe jos. Tulburaţi de cele descoperite, cei doi au decis să strângă cât mai multe ii şi să scoată modelele vechi pe caiet, astfel încât să conserve elementele cât mai mult timp cu putinţă. Şi de la această îndeletnicire până la antreprenoriat nu s-a scurs prea multă vreme. “Pas cu pas, cu ajutorul mamei mele, Laurenţia, am reuşit să strângem pe lângă noi un colectiv format din vechile ei colege şi am ajuns, în timp, să colaborăm cu 70 de persoane”, ne-a mărturisit Daniel Stanciu. “Sincer, am lucrat toţi foarte, foarte mult. La o ie se lucrează minim trei săptămâni, pentru că totul se coase manual. Broderia, îmbinarea, apoi finisarea se fac toate manual. La unele ii folosim elementele tradiţionale – altiţa, încreţul şi râurile-, iar altele sunt stilizate, pentru că asta cere piaţa în ziua de azi. S-au schimbat multe, atât în croială, cât şi în cromatica costumului tradiţional şi încercăm să ne adaptăm tuturor cerinţelor, fără a face rabat de la calitate sau a renunţa complet la tradiţional. Am început să facem ii în culori diverse, pentru a satisface exigenţele modei. În ceea ce priveşte preţul, cea mai simplă ie costă 250 lei, iar cea mai dificil de realizat ajunge la 1500 lei. Preşul se stabileşte în funcţie de orele de lucru, pentru că în tinp ce o ie simplă se face în trei săptămâni, cea de a doua necesită în jur de 90 – 120 de zile.”
Unui începător îi trebuie aproape un an de zile ca să lucreze o ie şi după ce a terminat-o nu se va îndemna să o vândă prea uşor. De abia dupa 30-40 de ani vechime se poate face o ie în trei săptămâni. Unele doamne au făcut această meserie o viaţă întreagă.
“Mie îmi ia cam o lună, o lună şi jumătate ca să fac o ie. Dar faptul că sunt tânăr m-a ajutat mult în a găsi canale de promovare. În 2015 am deschis o pagină de Facebook, prima pagină de Facebook din România cu ii lucrate manual – Souvenir Shop Romania, şi Dumnezeu m-a ajutat să aibă succes. Sigur, am participat personal şi la multe evenimente, am devenit vizibili, astfel încât avem azi în jur de 50.000 de urmăritori. Mare parte din clienţii noştri sunt români, dar am făcut livrări în aproape toate statele Europei, în Canada, în SUA, în Bahrein, în Dubai, în Japonia, în China, în foarte, foarte multe state ale lumii. De câte ori mergem la evenimente, în colaborare cu Muzeul Satului şi cu Muzeul Ţăranului Român, avem foarte mulţi clienţi străini care ne apreciază. Acest lucru cred că se datorează şi faptului că am rămas singura ţară din lume unde ia se coase integral manual. China, India, Pakistan şi Turcia, ţări cu materie primă de înaltă calitate, au început să copieze iile româneşti, dar se folosesc de maşini automate, pe bază de cartele. Doar cunoscătorii pot aprecia calitatea lucrului manual. O ie făcută la maşină este gata în circa o oră, pe când manual este nevoie de aproape o lună de zile. Diferenţa este enormă, atât la purtat, cât şi la spălat. Lucrăm cu bumbac 100% mercerizat, astfel încât şi noi şi clienţii suntem mulţumiţi de calitate”, a mai adăugat Daniel Stanciu.
“Mie îmi ia cam o lună, o lună şi jumătate ca să fac o ie. Dar faptul că sunt tânăr m-a ajutat mult în a găsi canale de promovare. În 2015 am deschis o pagină de Facebook, prima pagină de Facebook din România cu ii lucrate manual – Souvenir Shop Romania, şi Dumnezeu m-a ajutat să aibă succes. Sigur, am participat personal şi la multe evenimente, am devenit vizibili, astfel încât avem azi în jur de 50.000 de urmăritori. Mare parte din clienţii noştri sunt români, dar am făcut livrări în aproape toate statele Europei, în Canada, în SUA, în Bahrein, în Dubai, în Japonia, în China, în foarte, foarte multe state ale lumii. De câte ori mergem la evenimente, în colaborare cu Muzeul Satului şi cu Muzeul Ţăranului Român, avem foarte mulţi clienţi străini care ne apreciază. Acest lucru cred că se datorează şi faptului că am rămas singura ţară din lume unde ia se coase integral manual. China, India, Pakistan şi Turcia, ţări cu materie primă de înaltă calitate, au început să copieze iile româneşti, dar se folosesc de maşini automate, pe bază de cartele. Doar cunoscătorii pot aprecia calitatea lucrului manual. O ie făcută la maşină este gata în circa o oră, pe când manual este nevoie de aproape o lună de zile. Diferenţa este enormă, atât la purtat, cât şi la spălat. Lucrăm cu bumbac 100% mercerizat, astfel încât şi noi şi clienţii suntem mulţumiţi de calitate”, a mai adăugat Daniel Stanciu.
Alături de ii, Maria şi Daniel realizează marame, brâuri, fote, fuste, poale, ciorapi şi căciuli de lână, costume populare intregrale, chiar şi rochii de mireasă ori cămăşi de ginere. Şi cum în ultima vreme din ce în ce mai multe familii vor să facă nunţi cu tematică tradiţională, activitatea familiei Stanciu a fost şi se anunţă destul de intensă. Pentru promovare, aceştia au mers în toată România, de la Oradea , Deva, Cluj, Sibiu, până în Maramureş, Oltenia şi Dobrogea.
“Am bătut ţara în lung şi în lat cum s-ar zice. În zona Moldovei, Iaşi s-a dovedit o piaţă foarte bună deoarece moldovenii sunt mari iubitori de lucru manual. Ei poartă şi în viaţa de zi cu zi ii cusute manual, nu doar la biserică, duminică. În fiecare an mergem la Iaşi, la evenimentul creat pentru omagierea moaştelor Cuvioasei Parascheva, şi suntem fascinaţi de încărcătura spirituală a locurilor. În Bucureşti colaborăm cu cei de la Creart, care se ocupă de Târgul de Crăciun, cu Muzeul Satului « Dimitrie Gusti » şi cu Muzeul Ţăranului Român. Evident, participăm cu drag şi la alte evenimente unde suntem invitaţi. Zilele trecute am expus la hotel Phoenicia din Băneasa, iar soţia merge la expoziţii de produse vintage şi handmade” – a completat el.
“Am bătut ţara în lung şi în lat cum s-ar zice. În zona Moldovei, Iaşi s-a dovedit o piaţă foarte bună deoarece moldovenii sunt mari iubitori de lucru manual. Ei poartă şi în viaţa de zi cu zi ii cusute manual, nu doar la biserică, duminică. În fiecare an mergem la Iaşi, la evenimentul creat pentru omagierea moaştelor Cuvioasei Parascheva, şi suntem fascinaţi de încărcătura spirituală a locurilor. În Bucureşti colaborăm cu cei de la Creart, care se ocupă de Târgul de Crăciun, cu Muzeul Satului « Dimitrie Gusti » şi cu Muzeul Ţăranului Român. Evident, participăm cu drag şi la alte evenimente unde suntem invitaţi. Zilele trecute am expus la hotel Phoenicia din Băneasa, iar soţia merge la expoziţii de produse vintage şi handmade” – a completat el.
Proiecte de viitor au multe tinerii antreprenori, la fel ca şi incertitudini. Neplăcut ar putea fi faptul că majoritatea doamnelor care execută iile sunt în vârstă, ceea ce pune oarecum semne de întrebare legate de viitorul acestei activităţi. Potrivit lui Daniel Stanciu, “Piaţa nu este foarte generoasă, profitul este minim pentru că nu ne permitem să vindem ia la adevărata ei valoare. Majoritatea doamenlor cu care lucrăm sunt pensionare şi, din acest motiv, din ce în ce mai puţine, iar tineretul din generaţia Facebook nu este interesat şi nici nu are răbdare să înveţe o meserie atât de migăloasă”.
Vestea bună este că 2020 debutează cu promovarea iilor realizate de reţeaua de meşteşugari în Italia, la Trento, unde se vor găsi spre vânzare în magazinele de produse de caşmir ale unei doamne din România. O altă veste bună pentru cititorii noştri pasionaţi de lucru manual - soţii Stanciu sunt deschişi să colaboreze cu oricine doreşte să înveţe să coasă sau cu meşteşugari care nu îşi pot valorifica singuri creaţiile. “Ne ajutăm cu materiale, schimbăm modele, schimbăm idei… Doritorii ne pot găsi pe Facebook, pe pagina mea, Daniel Stanciu, sau a magazinului "Ii Autentice by Maria si Daniel Stanciu" a concluzionat tânărul antreprenor prahovean.
Am aflat povestea iilor de Breaza la Târgul de Crăciun de la Bucureşti, unde l-am întâlnit pe Daniel Stanciu la standul său, într-o dimineaţă rece şi ceţoasă.
În pofida vremii neprietenoase, zâmbetul cald al tânărului atragea amatorii de autentic, fie ei turişti străini în căutare de suveniruri, fie simpli admiratori ai artei populare româneşti. Admirau fiecare ie în parte, studiau cusăturile şi erau fascinaţi de măiestria cu care fuseseră realizate. Iar Daniel Stanciu zâmbea tuturor amabil şi le dădea explicaţii detaliate legate de tehnica execuţiei. Am plecat de la stand cu ideea că dacă se poate trece marea cu răbdarea, aşa cum spune o vorbă veche românească, cu pasiunea şi perseverenţa se poate face înconjurul întregii planete.
În pofida vremii neprietenoase, zâmbetul cald al tânărului atragea amatorii de autentic, fie ei turişti străini în căutare de suveniruri, fie simpli admiratori ai artei populare româneşti. Admirau fiecare ie în parte, studiau cusăturile şi erau fascinaţi de măiestria cu care fuseseră realizate. Iar Daniel Stanciu zâmbea tuturor amabil şi le dădea explicaţii detaliate legate de tehnica execuţiei. Am plecat de la stand cu ideea că dacă se poate trece marea cu răbdarea, aşa cum spune o vorbă veche românească, cu pasiunea şi perseverenţa se poate face înconjurul întregii planete.
Arta este o limbă universală aşa că, dacă aveţi abilităţile necesare pentru a o deprinde, Maria şi Daniel vă aşteaptă cu drag!
Text şi foto : Anne-Mary Nechita
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
“Sufletul omului n-a rămas încătușat de pământ, de când știința deschide drumul văzduhului”, spunea Aurel Vlaicu. Iar cunoscutul astronom Carl Sagan scria: “Imaginația ne poartă de multe ori spre lumi care nu au existat niciodată. Dar fără ea, nu mergem nicăieri.” Cum și-a imaginat sculptorul Cristian Răduță călătoria în altă lume? Aflați vizitând expoziția intitulată "Să-ți construiești o scară din oasele tale" deschisă la Sandwich Neurohope, în perioada 17 decembrie 2025 – 15 martie 2026.
”Unde-i iubire, nu-s hotare, Unde-i lumină, nu-i întemnițare” spune artista vizuală de origine română Ecaterina Vertis, cea care a găsit libertatea absolută în iubire și lumină. În picturile sale expuse la Galeria Romană, descoperim multă iubire - iubire pentru copii și părinți, pentru lumea întreagă și pentru artă. Prima expoziție a artistei Ecaterina Vertis organizată la București, se intitulează “ CONTINUUM Fără Început, Fără Sfârșit” și poate fi vizitată în perioada 10 - 27 februarie 2026.
În perioada 23 februarie – 8 martie 2026 vă așteptăm cu drag la Târgul de Mărţişor de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Simbol al celor mai curate sentimente și păstrător al unor mari speranțe pentru anul abia început, mărțișorul nu încetează să fascineze.
Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”
În liniștea pădurii de foioase, pe culmea unui deal pitoresc, pensiunea “Casa cu Tei” din Sărata-Monteoru își scrie firesc povestea ospitalității buzoiene, o poveste frumoasă de la începutul anilor 2000.
Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.
Anul 2026 a fost declarat “Anul Constantin Brâncuși”, conform unei decizii legislative, o inițiativă care marchează totodată împlinirea a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor .
𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.
Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.
