Casa Iilor din Ponoare, Mehedinţi – Poveşti cusute cu dor
revista@vacantelatara.ro
Dacă există ceva ce unește toate sufletele de român de pe acest pământ, acel ceva este IA.
Mi-am dat seama de acest aspect încă de la începuturile mele.
Constat după 8 ani că nu m-am înșelat. Ia românească este prezentă pe toate continentele lumii, dar pe mine mă bucură faptul că a început să fie redescoperită de româncele noastre din țară. Au de unde alege. În fiecare colțișor de țară există mâini dibace care cos modele minunate.
Îmi place să cred că în atelierul meu de la Ponoarele
nu doar coasem. Noi scriem povestea IEI.
Poate părem lipsiți de modestie, dar veți vedea că iile noastre sunt aparte.
Noi pictăm în cruciulițe florile câmpului, gândurile, dorurile, bucuriile și chiar necazurile.
Asta facem la Ponoarele, iar dacă v-ați gândiți să descoperiți aceste taine, vă așteptăm.
Dacă v-ați gândit să vă îmbogățiți zestrea, vă așteptăm cu modele pe măsură.
Noi pictăm în cruciulițe florile câmpului, gândurile, dorurile, bucuriile și chiar necazurile.
Asta facem la Ponoarele, iar dacă v-ați gândiți să descoperiți aceste taine, vă așteptăm.
Dacă v-ați gândit să vă îmbogățiți zestrea, vă așteptăm cu modele pe măsură.
Invitație la Casa Iilor
Pensiunea are povestea ei. Am reușit să aranjăm pentru musafirii noștri cinci camere cu tot confortul.
De restul s-a ocupat Dumnezeu, pentru că ne-a hărăzit să trăim într-un loc binecuvântat.
Podul lui Dumnezeu, Cheile Baluței, Câmpurile cu lapiezuri, Peștera Ponoarele sunt atracții care trebuie bătute cu piciorul.
Nicăieri n-o să găsiți o apă mai dulce și un aer mai curat, deoarece se spune ca zona noastră are o mare încărcătură energetica. Nu o spun eu, o spun specialiștii și o simt toți cei care ne-au trecut pragul.
Pensiunea are povestea ei. Am reușit să aranjăm pentru musafirii noștri cinci camere cu tot confortul.
De restul s-a ocupat Dumnezeu, pentru că ne-a hărăzit să trăim într-un loc binecuvântat.
Podul lui Dumnezeu, Cheile Baluței, Câmpurile cu lapiezuri, Peștera Ponoarele sunt atracții care trebuie bătute cu piciorul.
Nicăieri n-o să găsiți o apă mai dulce și un aer mai curat, deoarece se spune ca zona noastră are o mare încărcătură energetica. Nu o spun eu, o spun specialiștii și o simt toți cei care ne-au trecut pragul.
Anul acesta sărbătorim Ziua Iei
aducând modele noi, spre bucuria tuturor celor care iubesc portul popular.
“Casei Iilor” din Ponoare, Mehedinţi...la început de poveste
Da... nu am avut niciun gând de pensiune. Trebuie să spun adevărul! Începutul a pornit din două cuvinte: REGRET și AMBIȚIE.
Am avut norocul să am două bunici harnice și pricepute. Mâinile lor de aur făceau lucru de migală, încântându-mi copilăria cu cele mai frumoase costume populare, atât pentru mine cât și pentru păpușile mele.
În timpul lucrului, le auzeam sporovăind:
"-Nu vezi tu, fă, că ăstea de-acu' nu mai pun mâna pe lucru? Maaare păcat! Au uitat de hainele noastre frumoase, le e rușine să poarte asemenea mândreți."
Au trecut ani, și odată cu ei, plecată fiind din locurile natale, a început să încolțească în mine AMBIȚIA de a transforma REGRETUL lor în mândrie.
Și așa a fost.
Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență.
Astfel a luat ființă “IE TRADIȚIONAL ROMÂNEASCĂ.”
Acum, după.....ani suntem cunoscuți peste tot. Lumea ne apreciază pentru frumusețea modelelor, calitatea lucrăturii și seriozitate. Tot mai mulți și-au dorit să vadă cum se lucrează. Le-am spus:
"-Veniți la Ponoarele! Aveți ce vedea!"
Au venit, au văzut și mult le-a mai plăcut. Dar, iar se năștea un regret, acela că își doreau să rămână mai mult. Și așa ne-am gândit să construim un loc de suflet, aproape de atelierul nostru cu mâini de aur. Aici a început nebunia....
Da... nu am avut niciun gând de pensiune. Trebuie să spun adevărul! Începutul a pornit din două cuvinte: REGRET și AMBIȚIE.
Am avut norocul să am două bunici harnice și pricepute. Mâinile lor de aur făceau lucru de migală, încântându-mi copilăria cu cele mai frumoase costume populare, atât pentru mine cât și pentru păpușile mele.
În timpul lucrului, le auzeam sporovăind:
"-Nu vezi tu, fă, că ăstea de-acu' nu mai pun mâna pe lucru? Maaare păcat! Au uitat de hainele noastre frumoase, le e rușine să poarte asemenea mândreți."
Au trecut ani, și odată cu ei, plecată fiind din locurile natale, a început să încolțească în mine AMBIȚIA de a transforma REGRETUL lor în mândrie.
Și așa a fost.
Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență.
Astfel a luat ființă “IE TRADIȚIONAL ROMÂNEASCĂ.”
Acum, după.....ani suntem cunoscuți peste tot. Lumea ne apreciază pentru frumusețea modelelor, calitatea lucrăturii și seriozitate. Tot mai mulți și-au dorit să vadă cum se lucrează. Le-am spus:
"-Veniți la Ponoarele! Aveți ce vedea!"
Au venit, au văzut și mult le-a mai plăcut. Dar, iar se năștea un regret, acela că își doreau să rămână mai mult. Și așa ne-am gândit să construim un loc de suflet, aproape de atelierul nostru cu mâini de aur. Aici a început nebunia....
Suflet, suflet...dar cum va fi?
Apare mama bățoasă:
-Să fie cu etaj și cu terase că avem ce arăta: Podul lui Dumnezeu, Steiul Ponorii, Lacul Zaton, Munții Cernei.
-Stop! spun eu. Știu că avem ce arăta. Comuna Ponoarele este plină de minunății, dar eu îmi doresc, ca cei care vin să-și odihnească pașii și gândurile pe meleagurile noastre, să simtă spiritul și tradiția locurilor; iar somnul să le fie mângâiat de mireasma florilor de pe iile noastre frumoase. " Fiecare cameră va simboliza o ie cusută de ponorencele noastre.
Apare întrebarea:
" Care ii? Că sunt sute. Cum le alegem?"
Totul a venit de la sine.
Intră soțul în prima încăpere și zice :
" - Simt miros de lavandă. Cred că mireasma a ajuns de la plantația Elizei, de mai jos. Îmi doresc să se numească OdaIA cu lavandă.
I-am respectat dorința deoarece simțeam că e ceva divin. Și eu, când am creat ia cu lavandă, am gândit același lucru.
Tatăl meu trebăluia de zor.
" - Pot să aleg și eu?
- Tu, nuuu! Ști că stai foarte prost cu partea artistică. Ai grijă, mai bine, să facă meseriașii lucru de calitate, să nu ne facem de rușine! Să nu spargă prea mult iarba din jur, că nu știu dacă mai dă romanița aia. Mi-ar părea tare rău de ea.
-De ce sunteți urâcioase? Uite, camera asta să fie OdaIA cu margarete, sau romanițe cum le ziceți voi. Nu vedeți că parcă pășesc singure peste prag? "
M-am întors și eu și mama ca teleghidate. Chiar avea dreptate. Și s-a numit OdaIA cu margarete.
A venit rândul fetelor din atelier, care au votat și au deliberat:
" - Următoarea cameră să fie cu flori de mac! Este ia pe care noi o iubim foarte mult. "
Fie după voia lor, că prea sunt fete de treabă.
"-Nu-mă-uita! zice buna mea, dintr-un colț.
-Cum să te uit, buna mea dragă! Vei alege următoarea cameră.
-Știam că eu urmez. Voiam doar să-ți spun cu odaia cu flori de nu-mă-uita să o împodobești. " Și dorința ei poruncă a fost pentru mine.
Știam că alegerea mea va fi ia cu floarea soarelui, deoarece simțeam deja căldura degajată de florile mari și galbene ce mi le și imaginam pe tot mobilierul.
" - Ce mobilier? Că doar n-ai de gând să-l faci pictat?
-Ba da, bineînțeles! Locul acesta va fi special. Nu știu dacă vreodată voi avea câștig, dar vreau, ca cel care ne calcă pragul, să-și dorească să revină, și iar să revină, și iar să revină...
" - Hei! Trezește-te! Pe cine o să găsești?"
Și am găsit. Oameni cu aceeași chemare, care au venit și s-au îndrăgostit de locuri și de ceea ce fac. Nu se putea altfel, doar au suflet de artiști. Le-am dat iile și le-am spus ce-mi doresc. Rezultatul mi-a umplut inima.
Așa a luat ființă Casa Iilor.
Apare mama bățoasă:
-Să fie cu etaj și cu terase că avem ce arăta: Podul lui Dumnezeu, Steiul Ponorii, Lacul Zaton, Munții Cernei.
-Stop! spun eu. Știu că avem ce arăta. Comuna Ponoarele este plină de minunății, dar eu îmi doresc, ca cei care vin să-și odihnească pașii și gândurile pe meleagurile noastre, să simtă spiritul și tradiția locurilor; iar somnul să le fie mângâiat de mireasma florilor de pe iile noastre frumoase. " Fiecare cameră va simboliza o ie cusută de ponorencele noastre.
Apare întrebarea:
" Care ii? Că sunt sute. Cum le alegem?"
Totul a venit de la sine.
Intră soțul în prima încăpere și zice :
" - Simt miros de lavandă. Cred că mireasma a ajuns de la plantația Elizei, de mai jos. Îmi doresc să se numească OdaIA cu lavandă.
I-am respectat dorința deoarece simțeam că e ceva divin. Și eu, când am creat ia cu lavandă, am gândit același lucru.
Tatăl meu trebăluia de zor.
" - Pot să aleg și eu?
- Tu, nuuu! Ști că stai foarte prost cu partea artistică. Ai grijă, mai bine, să facă meseriașii lucru de calitate, să nu ne facem de rușine! Să nu spargă prea mult iarba din jur, că nu știu dacă mai dă romanița aia. Mi-ar părea tare rău de ea.
-De ce sunteți urâcioase? Uite, camera asta să fie OdaIA cu margarete, sau romanițe cum le ziceți voi. Nu vedeți că parcă pășesc singure peste prag? "
M-am întors și eu și mama ca teleghidate. Chiar avea dreptate. Și s-a numit OdaIA cu margarete.
A venit rândul fetelor din atelier, care au votat și au deliberat:
" - Următoarea cameră să fie cu flori de mac! Este ia pe care noi o iubim foarte mult. "
Fie după voia lor, că prea sunt fete de treabă.
"-Nu-mă-uita! zice buna mea, dintr-un colț.
-Cum să te uit, buna mea dragă! Vei alege următoarea cameră.
-Știam că eu urmez. Voiam doar să-ți spun cu odaia cu flori de nu-mă-uita să o împodobești. " Și dorința ei poruncă a fost pentru mine.
Știam că alegerea mea va fi ia cu floarea soarelui, deoarece simțeam deja căldura degajată de florile mari și galbene ce mi le și imaginam pe tot mobilierul.
" - Ce mobilier? Că doar n-ai de gând să-l faci pictat?
-Ba da, bineînțeles! Locul acesta va fi special. Nu știu dacă vreodată voi avea câștig, dar vreau, ca cel care ne calcă pragul, să-și dorească să revină, și iar să revină, și iar să revină...
" - Hei! Trezește-te! Pe cine o să găsești?"
Și am găsit. Oameni cu aceeași chemare, care au venit și s-au îndrăgostit de locuri și de ceea ce fac. Nu se putea altfel, doar au suflet de artiști. Le-am dat iile și le-am spus ce-mi doresc. Rezultatul mi-a umplut inima.
Așa a luat ființă Casa Iilor.
Veți avea prilejul să întâlniți oameni deschiși și primitori, cu respect pentru cei ce le trec pragul. Veți întâlni mâini de aur, ce prin a lor migală creează minunății. Ne dorim doar să fiți curioși și să întrebați. Noi vom fi aici, cu toată atenția și considerația.
Vă așteptăm cu drag la Casa Iilor!
Vă așteptăm cu drag la Casa Iilor!
Iulia Martinescu
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
Muzeul Județean Botoșani găzduiește, în perioada 17-31 octombrie 2025, în spațiul Galeriei ,,Colecția de Artă”, expoziția de pictură și grafică ,,Memorii în culori”, o nouă „personală” a artistului botoșănean Cristian Bîrzoieș.
Începând cu octombrie 2025 și până în luna martie 2026, Vila Catena invită publicul să viziteze expoziția de artă "HOME", o expoziție de artă contemporană curatoriată de Galeria Sandwich, cu participarea a peste 30 de artiști.
Vila Catena (str. Radu Calomfirescu 15, București) găzduiește în perioada Octombrie 2025 – Martie 2026 Expoziția “Nicolae Grigorescu - Acasa”.
În fiecare an, la 1 octombrie, întreaga lume marchează Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, o zi închinată recunoștinței, respectului și demnității. În preajma acestei sărbători, pe 11 octombrie 2025, municipiul Brăila – oraș cu adânci rădăcini culturale și medicale – a fost gazda Galei „Ana Aslan” , un eveniment de excepție dedicat excelenței în domeniul longevității și al îmbătrânirii active.
Industria turismului își dă întâlnire, în mai puțin de două luni, la Târgul de Turism al României – Ediția de Toamnă (TTR II) , organizat de ROMEXPO. Evenimentul, deja consacrat ca platforma centrală de promovare și business pentru sectorul turistic, va aduce în prim-plan un mix unic de oferte, destinații, idei și soluții inovatoare, care vor defini finalul de an în această industrie. Pentru companii, participarea la TTR II înseamnă mult mai mult decât prezența într-un spațiu expozițional: este o oportunitate de a se conecta direct cu mii de vizitatori interesați de vacanțe și experiențe autentice, dar și cu parteneri relevanți din domeniu. Într-o piață dinamică, unde atenția consumatorului este greu de câștigat, târgul asigură vizibilitate națională și internațională, acces la lead-uri calificate și șansa de a genera vânzări pe loc.
Ziua de 16 septembrie reprezintă un moment semnificativ, marcând vernisajul expoziției: Vechi și nou. Meșteșuguri tradiționale românești în interpretări moderne: II. Cusături. Broderie. Macrame”.
Avem ocazia să descoperim opere mai puțin cunoscute din cariera artistului Christian Paraschiv, vizitând expoziția deschisă la Galeria Romană în această toamnă. O plimbare prin galerie, ne introduce în diferitele perioade de creație ale artistului, de la lucrările încifrate realizate în perioada comunistă până la cele experimentale din perioada pariziană.
Surprinzătoare și pline de energie sunt picturile artiștilor Eusebio Spînu și Ioana Lavinia Streinu, care au deschis împreună cea de a zecea expoziție. De această dată spațiul amplu al Galeriei Academiei Române, le-a oferit celor doi artiști posibilitatea de a realiza lucrări de mari dimensiuni care te învăluie într-o stare de fericire.
Pe 6 septembrie, satele din România prind din nou viață la Noaptea Muzeelor la Sate – ediția a III-a.
Despre măreție și singurătate vorbesc picturile artistului vizual Valentin Scărlătescu, reunite în expoziția intitulată „Apocalipsis Cum Figuris”. Când le privim cu atenție, vedem în ele splendoarea lanurilor de cereale, a chiparoșilor care se înalță spre cer, dar și solitudinea copacilor desfunziți, a bărcilor abandonate pe țărm, a cailor obosiți. Curatoriată de Călin Dan, expoziția poate fi vizitată la Muzeul Național de Artă Contemporană din București, în perioada 14 mai – 12 octombrie 2025.
