Casa Iilor din Ponoare, Mehedinţi – Poveşti cusute cu dor
revista@vacantelatara.ro
Dacă există ceva ce unește toate sufletele de român de pe acest pământ, acel ceva este IA.
Mi-am dat seama de acest aspect încă de la începuturile mele.
Constat după 8 ani că nu m-am înșelat. Ia românească este prezentă pe toate continentele lumii, dar pe mine mă bucură faptul că a început să fie redescoperită de româncele noastre din țară. Au de unde alege. În fiecare colțișor de țară există mâini dibace care cos modele minunate.
Îmi place să cred că în atelierul meu de la Ponoarele
nu doar coasem. Noi scriem povestea IEI.
Poate părem lipsiți de modestie, dar veți vedea că iile noastre sunt aparte.
Noi pictăm în cruciulițe florile câmpului, gândurile, dorurile, bucuriile și chiar necazurile.
Asta facem la Ponoarele, iar dacă v-ați gândiți să descoperiți aceste taine, vă așteptăm.
Dacă v-ați gândit să vă îmbogățiți zestrea, vă așteptăm cu modele pe măsură.
Noi pictăm în cruciulițe florile câmpului, gândurile, dorurile, bucuriile și chiar necazurile.
Asta facem la Ponoarele, iar dacă v-ați gândiți să descoperiți aceste taine, vă așteptăm.
Dacă v-ați gândit să vă îmbogățiți zestrea, vă așteptăm cu modele pe măsură.
Invitație la Casa Iilor
Pensiunea are povestea ei. Am reușit să aranjăm pentru musafirii noștri cinci camere cu tot confortul.
De restul s-a ocupat Dumnezeu, pentru că ne-a hărăzit să trăim într-un loc binecuvântat.
Podul lui Dumnezeu, Cheile Baluței, Câmpurile cu lapiezuri, Peștera Ponoarele sunt atracții care trebuie bătute cu piciorul.
Nicăieri n-o să găsiți o apă mai dulce și un aer mai curat, deoarece se spune ca zona noastră are o mare încărcătură energetica. Nu o spun eu, o spun specialiștii și o simt toți cei care ne-au trecut pragul.
Pensiunea are povestea ei. Am reușit să aranjăm pentru musafirii noștri cinci camere cu tot confortul.
De restul s-a ocupat Dumnezeu, pentru că ne-a hărăzit să trăim într-un loc binecuvântat.
Podul lui Dumnezeu, Cheile Baluței, Câmpurile cu lapiezuri, Peștera Ponoarele sunt atracții care trebuie bătute cu piciorul.
Nicăieri n-o să găsiți o apă mai dulce și un aer mai curat, deoarece se spune ca zona noastră are o mare încărcătură energetica. Nu o spun eu, o spun specialiștii și o simt toți cei care ne-au trecut pragul.
Anul acesta sărbătorim Ziua Iei
aducând modele noi, spre bucuria tuturor celor care iubesc portul popular.
“Casei Iilor” din Ponoare, Mehedinţi...la început de poveste
Da... nu am avut niciun gând de pensiune. Trebuie să spun adevărul! Începutul a pornit din două cuvinte: REGRET și AMBIȚIE.
Am avut norocul să am două bunici harnice și pricepute. Mâinile lor de aur făceau lucru de migală, încântându-mi copilăria cu cele mai frumoase costume populare, atât pentru mine cât și pentru păpușile mele.
În timpul lucrului, le auzeam sporovăind:
"-Nu vezi tu, fă, că ăstea de-acu' nu mai pun mâna pe lucru? Maaare păcat! Au uitat de hainele noastre frumoase, le e rușine să poarte asemenea mândreți."
Au trecut ani, și odată cu ei, plecată fiind din locurile natale, a început să încolțească în mine AMBIȚIA de a transforma REGRETUL lor în mândrie.
Și așa a fost.
Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență.
Astfel a luat ființă “IE TRADIȚIONAL ROMÂNEASCĂ.”
Acum, după.....ani suntem cunoscuți peste tot. Lumea ne apreciază pentru frumusețea modelelor, calitatea lucrăturii și seriozitate. Tot mai mulți și-au dorit să vadă cum se lucrează. Le-am spus:
"-Veniți la Ponoarele! Aveți ce vedea!"
Au venit, au văzut și mult le-a mai plăcut. Dar, iar se năștea un regret, acela că își doreau să rămână mai mult. Și așa ne-am gândit să construim un loc de suflet, aproape de atelierul nostru cu mâini de aur. Aici a început nebunia....
Da... nu am avut niciun gând de pensiune. Trebuie să spun adevărul! Începutul a pornit din două cuvinte: REGRET și AMBIȚIE.
Am avut norocul să am două bunici harnice și pricepute. Mâinile lor de aur făceau lucru de migală, încântându-mi copilăria cu cele mai frumoase costume populare, atât pentru mine cât și pentru păpușile mele.
În timpul lucrului, le auzeam sporovăind:
"-Nu vezi tu, fă, că ăstea de-acu' nu mai pun mâna pe lucru? Maaare păcat! Au uitat de hainele noastre frumoase, le e rușine să poarte asemenea mândreți."
Au trecut ani, și odată cu ei, plecată fiind din locurile natale, a început să încolțească în mine AMBIȚIA de a transforma REGRETUL lor în mândrie.
Și așa a fost.
Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență.
Astfel a luat ființă “IE TRADIȚIONAL ROMÂNEASCĂ.”
Acum, după.....ani suntem cunoscuți peste tot. Lumea ne apreciază pentru frumusețea modelelor, calitatea lucrăturii și seriozitate. Tot mai mulți și-au dorit să vadă cum se lucrează. Le-am spus:
"-Veniți la Ponoarele! Aveți ce vedea!"
Au venit, au văzut și mult le-a mai plăcut. Dar, iar se năștea un regret, acela că își doreau să rămână mai mult. Și așa ne-am gândit să construim un loc de suflet, aproape de atelierul nostru cu mâini de aur. Aici a început nebunia....
Suflet, suflet...dar cum va fi?
Apare mama bățoasă:
-Să fie cu etaj și cu terase că avem ce arăta: Podul lui Dumnezeu, Steiul Ponorii, Lacul Zaton, Munții Cernei.
-Stop! spun eu. Știu că avem ce arăta. Comuna Ponoarele este plină de minunății, dar eu îmi doresc, ca cei care vin să-și odihnească pașii și gândurile pe meleagurile noastre, să simtă spiritul și tradiția locurilor; iar somnul să le fie mângâiat de mireasma florilor de pe iile noastre frumoase. " Fiecare cameră va simboliza o ie cusută de ponorencele noastre.
Apare întrebarea:
" Care ii? Că sunt sute. Cum le alegem?"
Totul a venit de la sine.
Intră soțul în prima încăpere și zice :
" - Simt miros de lavandă. Cred că mireasma a ajuns de la plantația Elizei, de mai jos. Îmi doresc să se numească OdaIA cu lavandă.
I-am respectat dorința deoarece simțeam că e ceva divin. Și eu, când am creat ia cu lavandă, am gândit același lucru.
Tatăl meu trebăluia de zor.
" - Pot să aleg și eu?
- Tu, nuuu! Ști că stai foarte prost cu partea artistică. Ai grijă, mai bine, să facă meseriașii lucru de calitate, să nu ne facem de rușine! Să nu spargă prea mult iarba din jur, că nu știu dacă mai dă romanița aia. Mi-ar părea tare rău de ea.
-De ce sunteți urâcioase? Uite, camera asta să fie OdaIA cu margarete, sau romanițe cum le ziceți voi. Nu vedeți că parcă pășesc singure peste prag? "
M-am întors și eu și mama ca teleghidate. Chiar avea dreptate. Și s-a numit OdaIA cu margarete.
A venit rândul fetelor din atelier, care au votat și au deliberat:
" - Următoarea cameră să fie cu flori de mac! Este ia pe care noi o iubim foarte mult. "
Fie după voia lor, că prea sunt fete de treabă.
"-Nu-mă-uita! zice buna mea, dintr-un colț.
-Cum să te uit, buna mea dragă! Vei alege următoarea cameră.
-Știam că eu urmez. Voiam doar să-ți spun cu odaia cu flori de nu-mă-uita să o împodobești. " Și dorința ei poruncă a fost pentru mine.
Știam că alegerea mea va fi ia cu floarea soarelui, deoarece simțeam deja căldura degajată de florile mari și galbene ce mi le și imaginam pe tot mobilierul.
" - Ce mobilier? Că doar n-ai de gând să-l faci pictat?
-Ba da, bineînțeles! Locul acesta va fi special. Nu știu dacă vreodată voi avea câștig, dar vreau, ca cel care ne calcă pragul, să-și dorească să revină, și iar să revină, și iar să revină...
" - Hei! Trezește-te! Pe cine o să găsești?"
Și am găsit. Oameni cu aceeași chemare, care au venit și s-au îndrăgostit de locuri și de ceea ce fac. Nu se putea altfel, doar au suflet de artiști. Le-am dat iile și le-am spus ce-mi doresc. Rezultatul mi-a umplut inima.
Așa a luat ființă Casa Iilor.
Apare mama bățoasă:
-Să fie cu etaj și cu terase că avem ce arăta: Podul lui Dumnezeu, Steiul Ponorii, Lacul Zaton, Munții Cernei.
-Stop! spun eu. Știu că avem ce arăta. Comuna Ponoarele este plină de minunății, dar eu îmi doresc, ca cei care vin să-și odihnească pașii și gândurile pe meleagurile noastre, să simtă spiritul și tradiția locurilor; iar somnul să le fie mângâiat de mireasma florilor de pe iile noastre frumoase. " Fiecare cameră va simboliza o ie cusută de ponorencele noastre.
Apare întrebarea:
" Care ii? Că sunt sute. Cum le alegem?"
Totul a venit de la sine.
Intră soțul în prima încăpere și zice :
" - Simt miros de lavandă. Cred că mireasma a ajuns de la plantația Elizei, de mai jos. Îmi doresc să se numească OdaIA cu lavandă.
I-am respectat dorința deoarece simțeam că e ceva divin. Și eu, când am creat ia cu lavandă, am gândit același lucru.
Tatăl meu trebăluia de zor.
" - Pot să aleg și eu?
- Tu, nuuu! Ști că stai foarte prost cu partea artistică. Ai grijă, mai bine, să facă meseriașii lucru de calitate, să nu ne facem de rușine! Să nu spargă prea mult iarba din jur, că nu știu dacă mai dă romanița aia. Mi-ar părea tare rău de ea.
-De ce sunteți urâcioase? Uite, camera asta să fie OdaIA cu margarete, sau romanițe cum le ziceți voi. Nu vedeți că parcă pășesc singure peste prag? "
M-am întors și eu și mama ca teleghidate. Chiar avea dreptate. Și s-a numit OdaIA cu margarete.
A venit rândul fetelor din atelier, care au votat și au deliberat:
" - Următoarea cameră să fie cu flori de mac! Este ia pe care noi o iubim foarte mult. "
Fie după voia lor, că prea sunt fete de treabă.
"-Nu-mă-uita! zice buna mea, dintr-un colț.
-Cum să te uit, buna mea dragă! Vei alege următoarea cameră.
-Știam că eu urmez. Voiam doar să-ți spun cu odaia cu flori de nu-mă-uita să o împodobești. " Și dorința ei poruncă a fost pentru mine.
Știam că alegerea mea va fi ia cu floarea soarelui, deoarece simțeam deja căldura degajată de florile mari și galbene ce mi le și imaginam pe tot mobilierul.
" - Ce mobilier? Că doar n-ai de gând să-l faci pictat?
-Ba da, bineînțeles! Locul acesta va fi special. Nu știu dacă vreodată voi avea câștig, dar vreau, ca cel care ne calcă pragul, să-și dorească să revină, și iar să revină, și iar să revină...
" - Hei! Trezește-te! Pe cine o să găsești?"
Și am găsit. Oameni cu aceeași chemare, care au venit și s-au îndrăgostit de locuri și de ceea ce fac. Nu se putea altfel, doar au suflet de artiști. Le-am dat iile și le-am spus ce-mi doresc. Rezultatul mi-a umplut inima.
Așa a luat ființă Casa Iilor.
Veți avea prilejul să întâlniți oameni deschiși și primitori, cu respect pentru cei ce le trec pragul. Veți întâlni mâini de aur, ce prin a lor migală creează minunății. Ne dorim doar să fiți curioși și să întrebați. Noi vom fi aici, cu toată atenția și considerația.
Vă așteptăm cu drag la Casa Iilor!
Vă așteptăm cu drag la Casa Iilor!
Iulia Martinescu
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.
Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.
Când pașii drumeților poposesc în Ținutul Neamțului la Hanu Ancuței din Tupilați, fie că optează pentru tradiționalul Han sau aleg Terasa Drumețului Grăbit, poftele vor fi răsfățate cu preparate și bunătăți tradiționale din Meniul Hanului.
Printre dealuri și păduri, în sufletul tradițional al Ținutului Neamțului, călătorul poate face un popas de suflet pentru tihnă, credință și liniște la Mănăstirea Agapia, așezământ monahal ce poartă hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sărbătorit în data de 8 noiembrie.
Muzeul Național ”Constantin Brâncuși” deschide seria de evenimente culturale dedicate „Anului Constantin Brâncuși” cu expoziția personală a bine-cunoscutului artist plastic Petru Lucaci, profesor în cadrul Universității Naționale de Artă din București, președintele Uniunii Artiștilor Plastici din România. Astfel, în perioada 15 ianuarie – 17 februarie 2026, vă așteptăm la o incursiune printre formele și lucrările monocrome semnate de Petru Lucaci, integrate în expoziția ”Monochrome. There is so much grey to every story”, la sediul Muzeului Național ”Constantin Brâncuși” din Strada Victoriei 2, Târgu Jiu. Publicul este așteptat, în data de 24 ianuarie, de la ora 15:00, la un eveniment de tip ”Artist Talk”, în prezența artistului și echipei curatoriale. Curator al expoziției este Ana Negoiță, lector doctor în cadrul Centrului de Excelență în Studiul Imaginii, din cadrul Universității București, iar din echipa curatorială fac parte Ruxandra Barna, Corina Dutu, Maria Mariniță. Expoziția aduce în atenția publicului din Târgu Jiu, o complexă serie de lucrări monocrome, serie elaborată de artist în perioada 2022-2025.
Cea mai mare retrospectivă a operei lui Constantin Brâncuși în Germania este organizată anul acesta la Berlin de Fundația Patrimoniului Cultural Prusac în colaborare cu Centrul Pompidou din Paris. Neue Nationalgalerie găzduiește, în perioada 20 martie – 9 august, mai mult de 150 de sculpturi, fotografii, filme și materiale de arhivă. Lucrările provin de la Pompidou, dar și din colecții private și publice internaționale. Vor fi prezentate opere ca „Sărutul”, Pasărea măiastră” și Coloana fără sfârșit”. Un punct de atracție special este reconstrucția parțială a celebrului său atelier, expus în afara Parisului pentru prima dată în șapte decenii. Constantin Brâncuși (1876 – 1957) este considerat unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX. După ce a început cu o formare academică tradițională, și-a dezvoltat propriul stil distinctiv la Paris, începând cu anul 1907. Formele sale organice, reduse la esență, l-au consacrat ca pionier al abstracționismului sculptural la începutul secolului XX. Căutarea continuă a lui pentru un ideal artistic se reflectă în variațiile formale ale câtorva motive centrale și în utilizarea diferitelor materiale și suprafețe.
Tradiția organizării Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă din Vorona, Botoșani continuă și în acest an.
Mic dejun: - Omletă sau ouă ochiuri, salată de boeuf, cotlet afumat, unt de casă, zacuscă, brânză de oaie și de vacă și alte mezeluri de casă, dovelcel pane; - Preparate făcute din porcul sacrificat conform tradițiilor, împreună cu oaspeții: chiftele, cârnați, șorici,șnițele, jumări, slănină; - dulcețuri de fructe, lapte de vacă, ceaiuri făcute cu ierburi plantate în curte, pâine proaspătă făcută în cuptor, cafea, clătite, plăcinte.
Decembrie este a 12-a lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele șapte luni ale anului cu o durată de 31 de zile. Deși este ultima lună din an, ea este prima lună de iarnă, atât în calendarul oficial (1 decembrie), cât şi în cel popular (începând cu Sf. Nicolae 6 decembrie) şi în cel astronomic (21 decembrie, ziua solstiţiului de iarnă). Tot la solstițiu este momentul în care ziua începe să crească până la solstițiul de vară, când este cea mai lungă zi a anului. Decembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și septembrie.
Mergând la pas prin Moieciu de Sus, pe valea Băngăleasa, la intrarea în “Parcul Naţional Bucegi”, pornește o potecă tematică - traseu ecoturistic spre vârful Bisericuţa – 1322 m. Este cunoscut faptul că în zona Moieciu – Fundata, un total de 9 traseele ecoturistice iniţiate de Centrul de Ecologie Montană, pun accentul pe observarea și aprecierea naturii și a autenticităţii rurale. Aceste trasee au ca marcaj turistic – omuleţi de diverse culori.
