Casa Iilor din Ponoare, Mehedinţi – Poveşti cusute cu dor
revista@vacantelatara.ro
Dacă există ceva ce unește toate sufletele de român de pe acest pământ, acel ceva este IA.
Mi-am dat seama de acest aspect încă de la începuturile mele.
Constat după 8 ani că nu m-am înșelat. Ia românească este prezentă pe toate continentele lumii, dar pe mine mă bucură faptul că a început să fie redescoperită de româncele noastre din țară. Au de unde alege. În fiecare colțișor de țară există mâini dibace care cos modele minunate.
Îmi place să cred că în atelierul meu de la Ponoarele
nu doar coasem. Noi scriem povestea IEI.
Poate părem lipsiți de modestie, dar veți vedea că iile noastre sunt aparte.
Noi pictăm în cruciulițe florile câmpului, gândurile, dorurile, bucuriile și chiar necazurile.
Asta facem la Ponoarele, iar dacă v-ați gândiți să descoperiți aceste taine, vă așteptăm.
Dacă v-ați gândit să vă îmbogățiți zestrea, vă așteptăm cu modele pe măsură.
Noi pictăm în cruciulițe florile câmpului, gândurile, dorurile, bucuriile și chiar necazurile.
Asta facem la Ponoarele, iar dacă v-ați gândiți să descoperiți aceste taine, vă așteptăm.
Dacă v-ați gândit să vă îmbogățiți zestrea, vă așteptăm cu modele pe măsură.
Invitație la Casa Iilor
Pensiunea are povestea ei. Am reușit să aranjăm pentru musafirii noștri cinci camere cu tot confortul.
De restul s-a ocupat Dumnezeu, pentru că ne-a hărăzit să trăim într-un loc binecuvântat.
Podul lui Dumnezeu, Cheile Baluței, Câmpurile cu lapiezuri, Peștera Ponoarele sunt atracții care trebuie bătute cu piciorul.
Nicăieri n-o să găsiți o apă mai dulce și un aer mai curat, deoarece se spune ca zona noastră are o mare încărcătură energetica. Nu o spun eu, o spun specialiștii și o simt toți cei care ne-au trecut pragul.
Pensiunea are povestea ei. Am reușit să aranjăm pentru musafirii noștri cinci camere cu tot confortul.
De restul s-a ocupat Dumnezeu, pentru că ne-a hărăzit să trăim într-un loc binecuvântat.
Podul lui Dumnezeu, Cheile Baluței, Câmpurile cu lapiezuri, Peștera Ponoarele sunt atracții care trebuie bătute cu piciorul.
Nicăieri n-o să găsiți o apă mai dulce și un aer mai curat, deoarece se spune ca zona noastră are o mare încărcătură energetica. Nu o spun eu, o spun specialiștii și o simt toți cei care ne-au trecut pragul.
Anul acesta sărbătorim Ziua Iei
aducând modele noi, spre bucuria tuturor celor care iubesc portul popular.
“Casei Iilor” din Ponoare, Mehedinţi...la început de poveste
Da... nu am avut niciun gând de pensiune. Trebuie să spun adevărul! Începutul a pornit din două cuvinte: REGRET și AMBIȚIE.
Am avut norocul să am două bunici harnice și pricepute. Mâinile lor de aur făceau lucru de migală, încântându-mi copilăria cu cele mai frumoase costume populare, atât pentru mine cât și pentru păpușile mele.
În timpul lucrului, le auzeam sporovăind:
"-Nu vezi tu, fă, că ăstea de-acu' nu mai pun mâna pe lucru? Maaare păcat! Au uitat de hainele noastre frumoase, le e rușine să poarte asemenea mândreți."
Au trecut ani, și odată cu ei, plecată fiind din locurile natale, a început să încolțească în mine AMBIȚIA de a transforma REGRETUL lor în mândrie.
Și așa a fost.
Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență.
Astfel a luat ființă “IE TRADIȚIONAL ROMÂNEASCĂ.”
Acum, după.....ani suntem cunoscuți peste tot. Lumea ne apreciază pentru frumusețea modelelor, calitatea lucrăturii și seriozitate. Tot mai mulți și-au dorit să vadă cum se lucrează. Le-am spus:
"-Veniți la Ponoarele! Aveți ce vedea!"
Au venit, au văzut și mult le-a mai plăcut. Dar, iar se năștea un regret, acela că își doreau să rămână mai mult. Și așa ne-am gândit să construim un loc de suflet, aproape de atelierul nostru cu mâini de aur. Aici a început nebunia....
Da... nu am avut niciun gând de pensiune. Trebuie să spun adevărul! Începutul a pornit din două cuvinte: REGRET și AMBIȚIE.
Am avut norocul să am două bunici harnice și pricepute. Mâinile lor de aur făceau lucru de migală, încântându-mi copilăria cu cele mai frumoase costume populare, atât pentru mine cât și pentru păpușile mele.
În timpul lucrului, le auzeam sporovăind:
"-Nu vezi tu, fă, că ăstea de-acu' nu mai pun mâna pe lucru? Maaare păcat! Au uitat de hainele noastre frumoase, le e rușine să poarte asemenea mândreți."
Au trecut ani, și odată cu ei, plecată fiind din locurile natale, a început să încolțească în mine AMBIȚIA de a transforma REGRETUL lor în mândrie.
Și așa a fost.
Am pornit cu ac, ață, cincizeci de metri de pânză și sute de kilograme de inconștiență.
Astfel a luat ființă “IE TRADIȚIONAL ROMÂNEASCĂ.”
Acum, după.....ani suntem cunoscuți peste tot. Lumea ne apreciază pentru frumusețea modelelor, calitatea lucrăturii și seriozitate. Tot mai mulți și-au dorit să vadă cum se lucrează. Le-am spus:
"-Veniți la Ponoarele! Aveți ce vedea!"
Au venit, au văzut și mult le-a mai plăcut. Dar, iar se năștea un regret, acela că își doreau să rămână mai mult. Și așa ne-am gândit să construim un loc de suflet, aproape de atelierul nostru cu mâini de aur. Aici a început nebunia....
Suflet, suflet...dar cum va fi?
Apare mama bățoasă:
-Să fie cu etaj și cu terase că avem ce arăta: Podul lui Dumnezeu, Steiul Ponorii, Lacul Zaton, Munții Cernei.
-Stop! spun eu. Știu că avem ce arăta. Comuna Ponoarele este plină de minunății, dar eu îmi doresc, ca cei care vin să-și odihnească pașii și gândurile pe meleagurile noastre, să simtă spiritul și tradiția locurilor; iar somnul să le fie mângâiat de mireasma florilor de pe iile noastre frumoase. " Fiecare cameră va simboliza o ie cusută de ponorencele noastre.
Apare întrebarea:
" Care ii? Că sunt sute. Cum le alegem?"
Totul a venit de la sine.
Intră soțul în prima încăpere și zice :
" - Simt miros de lavandă. Cred că mireasma a ajuns de la plantația Elizei, de mai jos. Îmi doresc să se numească OdaIA cu lavandă.
I-am respectat dorința deoarece simțeam că e ceva divin. Și eu, când am creat ia cu lavandă, am gândit același lucru.
Tatăl meu trebăluia de zor.
" - Pot să aleg și eu?
- Tu, nuuu! Ști că stai foarte prost cu partea artistică. Ai grijă, mai bine, să facă meseriașii lucru de calitate, să nu ne facem de rușine! Să nu spargă prea mult iarba din jur, că nu știu dacă mai dă romanița aia. Mi-ar părea tare rău de ea.
-De ce sunteți urâcioase? Uite, camera asta să fie OdaIA cu margarete, sau romanițe cum le ziceți voi. Nu vedeți că parcă pășesc singure peste prag? "
M-am întors și eu și mama ca teleghidate. Chiar avea dreptate. Și s-a numit OdaIA cu margarete.
A venit rândul fetelor din atelier, care au votat și au deliberat:
" - Următoarea cameră să fie cu flori de mac! Este ia pe care noi o iubim foarte mult. "
Fie după voia lor, că prea sunt fete de treabă.
"-Nu-mă-uita! zice buna mea, dintr-un colț.
-Cum să te uit, buna mea dragă! Vei alege următoarea cameră.
-Știam că eu urmez. Voiam doar să-ți spun cu odaia cu flori de nu-mă-uita să o împodobești. " Și dorința ei poruncă a fost pentru mine.
Știam că alegerea mea va fi ia cu floarea soarelui, deoarece simțeam deja căldura degajată de florile mari și galbene ce mi le și imaginam pe tot mobilierul.
" - Ce mobilier? Că doar n-ai de gând să-l faci pictat?
-Ba da, bineînțeles! Locul acesta va fi special. Nu știu dacă vreodată voi avea câștig, dar vreau, ca cel care ne calcă pragul, să-și dorească să revină, și iar să revină, și iar să revină...
" - Hei! Trezește-te! Pe cine o să găsești?"
Și am găsit. Oameni cu aceeași chemare, care au venit și s-au îndrăgostit de locuri și de ceea ce fac. Nu se putea altfel, doar au suflet de artiști. Le-am dat iile și le-am spus ce-mi doresc. Rezultatul mi-a umplut inima.
Așa a luat ființă Casa Iilor.
Apare mama bățoasă:
-Să fie cu etaj și cu terase că avem ce arăta: Podul lui Dumnezeu, Steiul Ponorii, Lacul Zaton, Munții Cernei.
-Stop! spun eu. Știu că avem ce arăta. Comuna Ponoarele este plină de minunății, dar eu îmi doresc, ca cei care vin să-și odihnească pașii și gândurile pe meleagurile noastre, să simtă spiritul și tradiția locurilor; iar somnul să le fie mângâiat de mireasma florilor de pe iile noastre frumoase. " Fiecare cameră va simboliza o ie cusută de ponorencele noastre.
Apare întrebarea:
" Care ii? Că sunt sute. Cum le alegem?"
Totul a venit de la sine.
Intră soțul în prima încăpere și zice :
" - Simt miros de lavandă. Cred că mireasma a ajuns de la plantația Elizei, de mai jos. Îmi doresc să se numească OdaIA cu lavandă.
I-am respectat dorința deoarece simțeam că e ceva divin. Și eu, când am creat ia cu lavandă, am gândit același lucru.
Tatăl meu trebăluia de zor.
" - Pot să aleg și eu?
- Tu, nuuu! Ști că stai foarte prost cu partea artistică. Ai grijă, mai bine, să facă meseriașii lucru de calitate, să nu ne facem de rușine! Să nu spargă prea mult iarba din jur, că nu știu dacă mai dă romanița aia. Mi-ar părea tare rău de ea.
-De ce sunteți urâcioase? Uite, camera asta să fie OdaIA cu margarete, sau romanițe cum le ziceți voi. Nu vedeți că parcă pășesc singure peste prag? "
M-am întors și eu și mama ca teleghidate. Chiar avea dreptate. Și s-a numit OdaIA cu margarete.
A venit rândul fetelor din atelier, care au votat și au deliberat:
" - Următoarea cameră să fie cu flori de mac! Este ia pe care noi o iubim foarte mult. "
Fie după voia lor, că prea sunt fete de treabă.
"-Nu-mă-uita! zice buna mea, dintr-un colț.
-Cum să te uit, buna mea dragă! Vei alege următoarea cameră.
-Știam că eu urmez. Voiam doar să-ți spun cu odaia cu flori de nu-mă-uita să o împodobești. " Și dorința ei poruncă a fost pentru mine.
Știam că alegerea mea va fi ia cu floarea soarelui, deoarece simțeam deja căldura degajată de florile mari și galbene ce mi le și imaginam pe tot mobilierul.
" - Ce mobilier? Că doar n-ai de gând să-l faci pictat?
-Ba da, bineînțeles! Locul acesta va fi special. Nu știu dacă vreodată voi avea câștig, dar vreau, ca cel care ne calcă pragul, să-și dorească să revină, și iar să revină, și iar să revină...
" - Hei! Trezește-te! Pe cine o să găsești?"
Și am găsit. Oameni cu aceeași chemare, care au venit și s-au îndrăgostit de locuri și de ceea ce fac. Nu se putea altfel, doar au suflet de artiști. Le-am dat iile și le-am spus ce-mi doresc. Rezultatul mi-a umplut inima.
Așa a luat ființă Casa Iilor.
Veți avea prilejul să întâlniți oameni deschiși și primitori, cu respect pentru cei ce le trec pragul. Veți întâlni mâini de aur, ce prin a lor migală creează minunății. Ne dorim doar să fiți curioși și să întrebați. Noi vom fi aici, cu toată atenția și considerația.
Vă așteptăm cu drag la Casa Iilor!
Vă așteptăm cu drag la Casa Iilor!
Iulia Martinescu
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
Începând din luna noiembrie, elevii de clasa a III-a din București și 11 județe din țară vor învăța cum să mănânce echilibrat și să aibă grijă de mediul înconjurător, în cadrul programului educațional „Stil de viață sănătos, o alimentație diversificată și o atitudine sustenabilă”. Proiectul, desfășurat în perioada noiembrie 2026 – iunie 2027, este implementat de Asociația Sărbătoarea Gustului și vine în ajutorul cadrelor didactice prin materiale și suport educațional dedicate modulului opțional „Stil de viață sănătos”, aprobat oficial și publicat în 2023 în Monitorul Oficial al României.
“Lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi”, scria Mihai Eminescu. Vă invităm să vedeți lumina sacră din picturile artistei Anca Volcinschi, expuse la Galeria Romană. Această revelatoare expoziție, vorbește despre suflet și despre relația cu divinitatea. Expoziția de pictură “Reverberații sacre” este deschisă în perioada 29 septembrie – 13 octombrie 2026.
„Peisaje entropice – Ecologii vii”, expoziție itinerantă de pictură, grafică și sculptură, ajunge la Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” din Râmnicu Sărat, în perioada 1 octombrie – 15 noiembrie. În cadrul Complexului Brâncovenesc din Râmnicu Sărat, expoziția continuă itinerariul proiectului, după prezentările de la Focșani și Mogoșoaia.
Galeria de artă „Casa Zamfirescu” din Botosani găzduiește in perioada 21.09.2026 – 05.10.2026 - expoziția de pictură „Poeme vizuale”, semnată de artistul Florin Prodan, un demers artistic în care culoarea, lumina și expresivitatea compoziției construiesc un univers plastic sensibil și evocator.
La împlinirea a 90 de ani de la înființare, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” își dovedește încă o dată contribuția la desemnarea celor mai importante elemente de patrimoniu cultural imaterial prin valoarea bunurilor culturale etalate în expoziția intitulată sugestiv România în memoria lumii. Patrimoniul Mondial UNESCO.
La Vila CATENA poate fi vizitată expoziția de artă modernă și contemporană AEROSOLI – o invitație la o adevărată cură pentru minte și suflet prin intermediul artei.
În perioada 10-11 septembrie 2026, Muzeul Județean Botoșani, prin Secția Istorie-Arheologie și Memorialistică, alături de Institutul de Arheologie din Iași, organizează workshop-ul internațional intitulat „Fragmente din universul simbolic: luna, soarele, stelele și omul”. Evenimentul are loc sub egida ediției a XXXIV-a a Zilelor Europene ale Patrimoniului, fiind desfășurat în format hibrid, atât online, cât și fizic (la sediul temporar al Muzeului Județean Botoșani din Piața Revoluției, nr. 7, etaj 2, clădirea CEC).
Fundația Plan B, inițiată de Mihai Pop și Adrian Ghenie, deschide un nou spațiu de artă contemporană în Cluj-Napoca. Programul debutează cu expoziția „Inaugurare”, deschisă între 18 septembrie și 22 noiembrie 2026.
Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Consiliul Județean Gorj, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud și Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj invită publicul la vernisajul expoziției foto-documentare internaționale itinerante ”Brâncuși. Calea spre Lumină”. Acesta are loc pe data de 4 august, de la ora 19:00
„Rodica Maniu: Acuarela. Un tour de force în arta feminină modernă” este deschisă în Spaţiile Medievale de la Muzeul Național Cotroceni în perioada 29 iulie – 27 august. Expoziția aduce în prim-plan opera grafică a unei artiste active în prima jumătate a secolului XX pe scena de artă românească şi europeană. Vizitatorii vor avea ocazia, în cadrul tururilor ghidate dedicate, să afle despre afirmarea pictoriţei Rodica Maniu, formarea ei în Paris şi München, debutul expoziţional la Ateneul Român alături de pictorul Nicolae Vermont, prezenţa sa în Asociaţia „Femeile pictore şi sculptore” şi cum căsătoria ei cu un alt mare artist, pictorul Samuel Mützner, a însemnat în plan profesional cultivarea unor stiluri artistice proprii personalităţii fiecăruia. Stilul Rodicăi Maniu se distinge prin tuşe vibrante în tonuri discrete, prin transparenţe subtile şi modelări cromatice.
