Margareta Sterian pe simeze buzoiene
În anii 50 după o serie de măsuri discriminatorii și de persecuție pe care le-a suferit, Margareta Sterian, izolată acum de lumea și cercurile de artiști în care era obișnuită să activeze, se află în atelierul său, redus la o singură încăpere, în imposibilitatea de a mai putea expune la galerii sau a fi membră în vreun grup artistic, impact accentuat prin contrastul cu viața ei din perioada interbelică perioadă în care era prinsă în efervescența avangardei.
Care era cauza situației sale de acum? Artista, având competențe multiple, pe lângă creația plastică, a mai activat și ca scriitor, scenograf sau traducător, a cunoscut un număr generos de oameni cu care a și colaborat. Acest lucru s-a concretizat, pe lângă multe altele, în realizarea antologiei poeziei americane moderne, Aud cântând America (1947) sau compunerea în 1945 a scenografiei pentru piesa de teatru Din jale se întrupează Electra scrisă de Eugene O’Neil și tradusă tot de artistă în anul 1944.
La începutul anului 1948, după abdicarea forțată a Regelui și instaurarea forțată și ilegală a Partidului Comunist, noul regim, având o fobie exagerată în fața occidentului și a capitalismului american, a eliminat din cercul elitelor, precum este foarte bine cunoscut, toți intelectualii care erau apropiați și aveau relații cu lumea vestică și implicit cu Statele Unite. Astfel, Margareta Sterian abia ieșită de sub persecuția antonesciană, este iarăși marginalizată, scoasă din circuit și chiar în pragul de a-și pierde libertatea scăpând prin intervenția unei cunoștințe mai vechi, Mihail Sadoveanu.
Ea este unul dintre artiștii care nu s-au lăsat influențați în arta lor de regimul comunist prin implementarea în lucrări a temelor impuse de aceștia, fapt ce înlesnea revenirea în universul cultural național și reabilitarea în fața partidului.
Margareta Sterian a suportat consecințele chiar dacă ajunge să-și vândă din bunuri pe la târguri sau, pentru a se întreține, să confecționeze pălării, mănuși sau aranjamente florale.
Acesta este contextul în care apare seria de lucrări decorative prezente în colecția de artă a Muzeului Județean Buzău, opere realizate în tehnica colajului textil pe care Margareta Sterian le-a realizat fără speranța că vor fi vreodată expuse sau și mai mult, să facă parte din patrimoniul unui muzeu. Ele trădează întoarcerea artistei la primele contacte cu arta, rădăcini care s-au format prin exemplul bunicii sale care era brodeză profesionistă și de la care a învățat primele tehnici, în atelierul căreia s-a apropiat de materialul textil.
. În majoritate au ca fundal pânza de sac, un material brut, comun, sărac peste care coase diverse petice din materiale scumpe sau broderii. Se poate asocia acest contrast dintre materiale cu diferența dintre trecutul și prezentul artistei, materialele nobile provenite din bunurile vechi se prind de pânza de sac ce ar reprezenta umilința în sărăcie a prezentului anilor 50.
Tematica atinge câteva zone ce se regăsesc și în pictura Margaretei Sterian. Probabil inspirându-se din îndeletnicirea de a compune aranjamente florale se naște o serie de panouri decorative cu buchete de flori (Buchete I, II și III), iar lucrările: Ctitorii și Teatrul domniței Ralu fac trimitere la trecutul istoric și religios al țării și împreună cu lucrările: Nuntă-n cer, Mască populară și păsări sau În grădină aduc aminte de atmosfera magică a picturilor sale în care realitatea capătă o ușoară tentă mistică, unde acțiunea parcă se petrece într-un spațiu infinit.
Majoritatea bunurilor culturale din colecția Margareta Sterian au fost donate cu generozitate de către legatorul testamentar al acesteia, Mircea Barzuca.
Muzeul Judeţean Buzău
Aleea Castanilor, nr.1, Buzău
Text, foto; Alexandru Anghel, muzeograf artă
Rubrica susţinuta de Programul Catena pentru Artă -
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
