Element înscris în Lista UNESCO din anul 2012, ceramica de Horezu prezintă particularități specifice care o diferențiază de toate celelalte din țară. Lucrată pe roată, cu mâna, ceramica din Horezu are o știință specială de lucru, moștenită din generație în generație. Procedeu decorativ unic, „jirăvitul” este folosit exclusiv de olarii din acest centru vâlcean. Deși cel mai renumit motiv decorativ este cocoșul de Horezu, deosebit de interesante sunt și taierele cu stele, șerpi, copaci, oameni, flori, coadă de păun, pești, pomul vieții, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele sau spicul.
Scoarţele se integrează în marea familie a ţesăturilor din lână utilitar-decorative, destinate protejării şi înnobilării spaţiului de locuit. Colecția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” cuprinde un număr semnificativ de covoare, lăicere, păretare, cergi sau țoluri. Realizate din fibre de lână în culori vegetale, covoarele conservă tehnicile de lucru tradiționale și motivele decorative specifice locului de proveniență. Covoarele din Oltenia sunt extrem de rafinate din punct de vedere cromatic și decorativ, țesătoarele dovedind o capacitate creatoare deosebită și o stăpânire perfectă a celor mai variate tehnici de lucru. De altfel, prezența războiului de țesut în majoritatea caselor este dovada unei tradiții păstrate până în prezent, grație femeilor și fetelor care aveau și menirea de a
înfrumuseța spațiul de locuit. Asemenea Olteniei, Moldova oferă piese spectaculoase, cu diferențieri cromatice și decorative în funcție de centrul de creație. Motiv predilect în Moldova, pomul vieții apare pe covoarele cu fond negru sau oliv de o mare valoare stilistică. Lucrate în ateliere, țesăturile din partea centrală a Moldovei – zonele Neamț și Iași – sunt reunite prin culoarea de fond și dispunerea alesăturilor în șiruri verticale. În contrast cu acestea, scoarțele din sudul Moldovei ilustrează un univers aparte în care sunt înfățișate motive antropomorfe sau zoomorfe din viața
cotidiană. Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost realizate compoziții cu mai multă culoare și mișcare.
Expoziția se completează cu ansambluri vestimentare din diversele zone ale țării (Muntenia, Moldova, Oltenia, Transilvania). Asociate cu șorțuri, catrințe, vâlnice, fote sau peștemane, costumele femeiești au ca piesă de bază ia sau cămașa cu poale. Frumusețea, varietatea, tehnicile de lucru și autenticitatea acestei piese a portului popular sunt doar câteva dintre argumentele științifice care au stat la baza înscrierii elementului în Lista Reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Cele peste 300 de piese prezente în expoziția România în memoria lumii. Patrimoniul Mondial UNESCO reprezintă atât un semn de mulțumire pentru întemeietorii muzeului, pentru cei ce-l slujesc, îl dezvoltă și-l îmbogățesc astăzi, precum și un dar pentru aceia ce-i vor trece pragul în acest an festiv.

Sursa: Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti"