În Podul Șimon din Moieciu facem un popas printre povești cu oamenii locului la doamna Păunica și Dinică Clinciu care au sărbătorit în acest an 65 de ani frumoși de căsnicie.

Moieceni amândoi, au strâns în tolba anilor povești, întâmplări și experienţe pe care ni le-au împărtășit…la un bulz tradiţional, la dânșii în curte. Am ajuns în casa pe care au ridicat-o cu trudă și multe eforturi începând cu anul 1958, la un an după nuntă.

“Îmi amintesc cum la început aveam o masă, un dulap și un pat. Era greu pe-atunci cu materialele de construcţii, cu meșterii pe care i-am adus tocmai de la Vălenii de Munte, care se pricepeau la draniţă. Am lucrat chiar cot la cot cu ei. Dar a meritat. De-a lungul timpului ne-am îngrijit apoi de animale – vaci, oi, porci și muncile zilnice. De la șezătorile la care ne stângeam prin vecini am lucrat perdele în croșetă, sau la război – ștergare, feţe de masă, chiar și tablouri. Erau foarte frumoase acele vremuri, eram mai uniţi”, povestește doamna Păunica.

După anii ’90 zona Bran-Moieciu a început să înflorească din punct de vedere turistic odată cu venirea în Pod Șimon a doamnelor Maria și Mioara Vișan Stoian, practic devenind vecinele familiei Cliniciu

.

“Până în anii ’90 nu exista turism în zonă, doar ce mai veneau rude sau apropiaţi ai gazdelor din diverse colţuri ale ţării. Odată cu venirea doamnelor Stoian au început să apară și turiștii. Doamna Mioara îmi povestea adesea eforturile dânsei de a convinge brănenii și moiecenii să-și deschidă porţile către oaspeţi. Stăteam adesea noptile și ne consultăm, mai dormea și la mine. Mă uitam cum plină de energie alerga peste dealuri, de la localnic la localnic, zecile de discuţii cu profesorul Olteanu cu care se mai consulta. Și rezultatele s-au văzut. Dânsa ne-a și unit, organiza șezători cu proprietarii de pensiuni la care participam împreună, aniversări, obișnuiam să facem Revelioane unii la ceilalti, pe rând”, își amintește cu nostalgie doamna Păunica.