Tocanul de oaie, ambasador al gastronomiei gorjene, la Stâna Ștefanu, Transalpina

revista@vacantelatara.ro
catena-blog

Tocanul de oaie este și a fost dintotdeauna mâncarea de bază a ciobanilor în transhumanţă. În prezent, este produs tradiţional și poate fi degustat la o stână din Transalpina, despre care am vorbit de atâtea ori și pe care o îndrăgim și o vizităm ori de câte ori avem ocazia: Stâna Ștefanu.

Stâna Ștefanu se găsește pe Transalpina, la jumătatea distanței dintre Obârșia Lotrului și Pasul Urdele, foarte aproape de granița județelor Gorj, Vâlcea și Hunedoara. De câte ori am ajuns aici, peisajul ne-a luat graiul, vremea se schimbă în câteva minute, din iarnă în vară și invers, iar ospitalitatea băciței Mărioara Babu ne-a încălzit inimile.

Bineînțeles, la fiecare vizită am degustat din faimosul tocan de oaie, care din 2019 a primit atestatul de produs tradițional local din partea Ministerului Agriculturii, datorită efortului depus de băcița Mărioara Babu.

Pentru ciobanii de pe Transalpina, tocanul de oaie este o mâncare obişnuită pentru ei, dar pentru turişti este o delicatesă, o mâncare specială, chiar o revelaţie. Ciobanii pregătesc tocanul de oaie cu răbdare şi pricepere folosind grăsimea şi carnea de pe burtă animalului. Grăsimea este fiartă în apă, iar în seul astfel obținut se adaugă bucăţile de carne. La foc domol de lemne, tocanul este gătit ore bune.

Procedeul de preparare a tocanului de oaie este străvechi și a fost trasmis din generație în generație. Un secret al preparării este că bucăţile de carne friptă se pun la păstrat într-o burtă spălată şi întoarsă pe dos. Astfel, un tocan de oaie pregătit așa poate rezista fără să se strice o iarnă întreagă. Astfel, de-a lungul vremii, metoda aceasta a folosit ciobanilor pleacați în transhumanţă.

Tocanul de oaie se pregăteşte în ceaun de fontă, la „cârlig”. Obiceiul ciobanilor din Gorj este ca ceaunul de fontă să fie atârnat într-un cârlig, deasupra focului făcut cu lemne din pădure.

În grăsimea topită sau seul de oaie din tuci se adaugă bucăţile de carne de oaie, se adaugă apă şi se lasă să fiarbă la foc mic. De aici, multe detalii despre condimente, nu prea mai știm, țin de secretul bucătarului. Unii adaugă ceapă sau ardei tocaţi mărunt, unii pun boabe de piper negru, una sau două foi de dafin sau câteva boabe de ienibahar. Dar, gândindu-mă la ciobanii plecați în transhumanță, nu cred că aveau la îndemână atâtea condimente, astfel încât, gustul inconfundabil al tocanului de oaie cred că era și este dat de priceperea pregătirii și … puțină sare.

Fiecare regiune a României are mâncăruri specifice, care se constituie în adevărați ambasadori ai tradiției gastronomice, astfel, doamna Mărioara Babu a reușit să facă din tocanul de oaie un ambasador al gastronomiei gorjene.

Text si fotografii: Adriana Roman

Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec

March 14, 2026
“Sufletul omului n-a rămas încătușat de pământ, de când știința deschide drumul văzduhului”, spunea Aurel Vlaicu. Iar cunoscutul astronom Carl Sagan scria: “Imaginația ne poartă de multe ori spre lumi care nu au existat niciodată. Dar fără ea, nu mergem nicăieri.” Cum și-a imaginat sculptorul Cristian Răduță călătoria în altă lume? Aflați vizitând expoziția intitulată "Să-ți construiești o scară din oasele tale" deschisă la Sandwich Neurohope, în perioada 17 decembrie 2025 – 15 martie 2026.
February 26, 2026
”Unde-i iubire, nu-s hotare, Unde-i lumină, nu-i întemnițare” spune artista vizuală de origine română Ecaterina Vertis, cea care a găsit libertatea absolută în iubire și lumină. În picturile sale expuse la Galeria Romană, descoperim multă iubire - iubire pentru copii și părinți, pentru lumea întreagă și pentru artă. Prima expoziție a artistei Ecaterina Vertis organizată la București, se intitulează “ CONTINUUM Fără Început, Fără Sfârșit” și poate fi vizitată în perioada 10 - 27 februarie 2026.
February 9, 2026
În perioada 23 februarie – 8 martie 2026 vă așteptăm cu drag la Târgul de Mărţişor de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Simbol al celor mai curate sentimente și păstrător al unor mari speranțe pentru anul abia început, mărțișorul nu încetează să fascineze.
February 8, 2026
Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”
February 8, 2026
În liniștea pădurii de foioase, pe culmea unui deal pitoresc, pensiunea “Casa cu Tei” din Sărata-Monteoru își scrie firesc povestea ospitalității buzoiene, o poveste frumoasă de la începutul anilor 2000.
By Cristian Catana February 6, 2026
Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
February 6, 2026
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.
By Cristian Catana February 6, 2026
Anul 2026 a fost declarat “Anul Constantin Brâncuși”, conform unei decizii legislative, o inițiativă care marchează totodată împlinirea a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor .
January 30, 2026
𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.
January 22, 2026
Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.
Mai multe articole
catena-page