Pe vremuri, turtele erau citite de preot atunci când acesta venea pe la casele oamenilor să vestească Naşterea Mântuitorului şi abia apoi, în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie, turtele erau împărţite cu cei săraci şi cu cei dragi din familie. Se spunea că turtele, foaia aceea uscată ce urma a fi însiropată, erau scutecele Copilului Iisus abia născut, scutecele Copilului născut într-o iesle. Acesta este și motivul pentru care, pe vremuri, cel puțin, turtele se împărțeau mai întâi săracilor.

Rețeta de Scutecele Domnului este simplă: pentru foi se folosesc jumătate kilogram făină, apă călduță și sare, pentru umplutură 500 g miez de nucă măcinat și patru linguri de zahăr iar pentru sirop 500 ml de apă, patru linguri de miere, coaja rasă de la o lămâie amestecată cu coaja rasă de la o portocală.

Aluatul cere doar făina cernută cu un praf de sare, peste care se adaugă, puţin câte puţin, apa călduţă până când aluatul se leagă şi poate fi frământat. Aluatul se lasă apoi acoperit să se odihnească jumătate de oră. Din aluat se rup bucăţi care se întind cu sucitorul în foi cât mai subţiri pe blatul de lucru. Foile se fac de dimensiunea unei farfurii întinse.

În măsura în care spațiul din bucătărie și chiar din casă vă permite, lăsați la uscat foile câteva ore bune. Apoi, coaceţi foile în tigaia pentru clătite. Foile trebuie coapte pe ambele părţi la foc mediu.

Siropul se face din apă fierbinte, îndulcită cu miere la care adăugaţi coaja rasă de lămâie şi portocală.

Pentru umplutură, se miezul de nucă, timp de 2-3 minute, într-o tigaie și se lasă să se usuce un pic. Apoi, miezul de nucă se amestecă cu zahăr.

Fiecare foaie se înmoaie în sirop se aşează pe un platou şi se presară cu nuca măcinată. Se presară nucă şi zahăr şi peste ultima foaie. Turtele se lasă să se odihnească de pe o zi pe alta, într-o cameră răcoroasă, acoperite ca să nu se usuce.

În aşteptarea marii Sărbători, se împart turtele cu cei dragi și se servesc cu smerenie.