Adesea “acasă” pentru poveștile crestelor motane din Bucegi, adăpost pentru montaniarzii osteniți și loc drag în care ne-am lăsat cel puțin o amintire, fiecare…Cabana Mălăiești este printre puținele cabane din munții Carpați care nu și-au pierdut farmecul de altădată.

Situată la altitudinea de 1720 m, la intersecția a trei județe: Brașov, Prahova și Dâmbovița, Cabana Mălăiești își așteaptă hoinarii, punându-le la dispoziție o capacitate de 120 de locuri (în camere cu 3, 4, 6 paturi și priciuri), cât și servicii de masă.

Astfel, din anul 1924, în actuala amplasare din golul alpin se va ridica “Casa Mălăiești”, la altitudinea de 1720 m, deservind și ca adăpost pentru montaniarzi, cât și ca pichet de grănicieri. În primăvara anului 1998 un nou incendiu va distruge cabana. Începând cu anul 2007, Cabana Mălăiești a fost reconstruită în etape, până în forma pe care o regăsim și astăzi, depășind cu bine o nouă avalanșă în iarna anului 2007, una dintre cele mai mari avalanșe din ultimii 50 de ani. Un merit important pentru o poveste frumoasă răsfoită și astăzi i se datorază și actualului cabanier și proprietar: Ion Adămuță, șeful Salvamont Râșnov.

La Cabana Mălăiești pe poteca “Take Ionescu” – natură și istorie montană

Unul dintre cele mai pitorești trasee către cabana Mălăiești este cel din Bușteni, cu pornire din zona Cabanei Gura Diham. Traseul urcă pe la fosta cabană Poiana Izvoarelor, continuă până la intersecția “Pichetul Roșu”, urmând o urcare susținută pe poteca “Take Ionescu”, până la Mălăiești.

Traseul marcat cu banda roșie – porțiunea: Cabana Gura Diham – Pichetul Roșu  și triunghi roșu - porțiunea Pichetul Roșu – Cabana Mălăiești este destinat turiștilor cu o condiție fizică foarte bună și cu echipament montan adecvat. Traseul are o distanță (dus) de aproximativ 10 km și o diferență de nivel de 1000 m, porțiunea Pichetul Roșu – cabana Mălăiești fiind interzisă pe timpul iernii, poteca intersectând o serie de culoare de avalanșă de pe versanții munților Bucegi.

Prima parte a traseului până la Pichetul Roșu (1445m) este o plimbare domoală prin pădurea de foioase, un adevărat spectacol coloristic în lunile de toamnă, urmând ca urcușul să devină unul susținut și anevoios. Din loc în loc poteca este prevăzută cu cabluri de siguranță și punți metalice de acces peste zonele stâncoase și văile alpine. Această porțiune de traseu extrem de spectaculoasă poartă numele de “Poteca Take Ionescu”, un traseu iubit de marele istoric român, fostul prim-minustru al României fiind și cel care a finanțat refacerea traseului în anul 1899.

Traseul face legătura în sectorul alpin cu “Drumul lui Deubel” – poteca ce lega vechea Cabana Mălăiești de zona “La Prepeleac”, drum de acces spre vârful Omu. 

Friedrich Deubel (entomolog, membru S.K.V - Asociația Transilvăneană a Carpaților) a fost una dintre marile personalităţi ale vieţii ştiinţifice din Braşov și din România, contribuind cu informații și studii importante despre fauna, flora și traseele din munții Carpați. Totodată, el a fost și inițiatorul primelor marcaje turistice în această zonă Mălăiesti-Diham-Bucșoiu  dar și alte trasee de abrupt din Bucegi și Piatra Craiului. Traseul de creastă “Refugiul Șpirla – Vârful “La Om”” din munții Piatra Craiului – este considerat cel mai vechi traseu marcat din țară.

O bună perioadă, în semn de recunoștință pentru marele montaniard, cabana Mălăiești i-a purtat numele.

“Dacă vii din orice parte

La Râşnov să te opreşti

Vei afla în scurtă vreme

De cabana Mălăieşti. (…)

De urci la Omu, cobori la vale

Multe cabane ai să-ntâlneşti

Dar dintre toate cea mai frumoasă

E cabana Mălăieşti”

(Gioni Baboș, cântec montan, “Imnul Cabanei Mălăiești)