Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!” 

Meșteșugul l-a învățat de mic copil, de la părinți și bunici, și din câte își aduce aminte, deși nu e chiar foarte sigur, și străbunicii lucrau împletituri. Meseria de bază este lăcătuș mecanic, a făcut școala profesională și a lucrat o perioadă însă în timp, dragostea de meșteșugul învățat în copilărie l-a determinat să se concentreze mai mult pe învățarea și perfecționarea a ceea ce a moștenit de la ai lui așa încât la 35 ani a decis să se dedice acestuia. Acest lucru i-a adus și recunoașterea în domeniu astfel încât din iunie 2025, a primit titlul de Tezaur Uman Viu: ”când am depus dosarul am avut eu speranțe dar nu mari speranțe, mai ales că s-au acordat doar 15 titluri pe toată țara”. Dosarul l-a depus în 2024 și a trebuit să facă dovada cunoașterii meșteșugului, a făcut demonstrație, a arătat diplomele de participare la târguri și a adus și persoana care îi duce meșteșugul mai departe, pentru că dacă nu ai cui lăsa meșteșugul nu poți fi tezaur uman viu, este una din condiții. ”… Am 2 fete și ele au învățat. Cea mică a fost și a făcut și ea demonstrație, că știe meșteșugul”. Alți ucenici nu are iar fetele lucrează când pot. ”Acum din păcate, din ce vinzi nu poți întreține o familie”.  De regulă lucrează iarna, iar vara participă la târguri și se ocupă cu vânzarea mărfii.

Domnull Kiss știe că un meșter trebuie să cunoască nu doar tehnica de lucru ci și materialul cu care lucrează. Dânsul își procură materia primă, papura, din ”pescării, din apă statătoare pentru că în apa curgătoare nu crește”. Chiar dânsul recoltează pentru că trebuie să cunoști papura dacă e verde, chiar dacă e coaptă ca să fie firul flexibil, să nu se usuce, altfel la anul nu poți lucra cu ea. ”De acolo începe, mi-a mărturisit meșterul, așa e un meșteșug adevărat, să lucrezi cu un material autentic, natural”.

Oferirea acestui titlu este o recunoaștere a valorii persoanelor care valorifică patrimoniul imaterial și îl duc mai departe iar domnul Kiss a înțeles acest lucru. Dorința de a duce mai departe acest meșteșug a fost mai puternică decât efortul depus și rezultatele nu s-au lăsat așteptate, iar de acest lucru beneficiem cu toții: domnul Kiss este pe lista celor puțini, Tezaure Umane Vii din județul Mureș iar noi suntem cei care ne bucurâm de toate obiectele de artizanat realizate de dânsul și de fetele sale - ucenice, și, de ce nu, să avem curiozitatea să le învățăm!

Text, foto: Alexandra Crina Chiriac