Cu toții admirăm un costum tradițional atunci când, în cadrul unor evenimente sau sărbători, avem ocazia să îl vedem, însă foarte puțini știu câtă muncă se află în spatele acestei creații unice. Tradiția cusutului este renumită și recunoscută internațional, motiv pentru care costumele tradiționale românești sunt foarte apreciate de cunoscătorii din lumea largă.

La prima vedere culorile vii și bine conturate creează falsa senzație că pieptarul este cusut industrial, dar la o privire mai atentă ai să remarci micile imperfecțiuni care trădează lucrul manual. Așa se face că, fiecare pieptar este unic în felul lui chiar dacă este confecționat de aceeași persoană. Toate formele și decupăturile sunt făcute manual, fără șabloane sau alte instrumente ajutătoare.

Pentru început există niște termeni care trebuie lămuriți pentru a înțelege mai bine procedeul de fabricație. În vechime, se folosea blana de oaie sau de miel, dar datorită faptului că era foarte greu de păstrat datorită moliilor, la ora actuală se folosește blănița artificială. O blaniță foarte moale, albă, pufoasă care scoate perfect în evidență contrastele de culoare și modelele create manual.

Ca termeni specifici, locali, avem:

“prima”- partea inferioară a pieptarului, cea neagră din jurul taliei;

“cranga mică” – bentița albă de pe față ce coboară de la umeri până la subțioară;

“cranga mare” – bentița albă de pe spate ce coboară de la umăr până la talie;

“podul sau poducul” – bucata de piele ce face legătura dintre față și spate și se întinde de la subțioară până la talie;

“curele împletite” – curelușe foarte fine din piele împletite și răsucite cu ajutorul cărora se leagă podul sau poducul de fața și de spatele pieptarului. Practic este modul de legătură dintre pod și fața, respectiv spatele pieptarului;

“stic” – bentița albă de deasupra primei și cea dintre cranga mică și poduc pe față sau cranga mare și poduc pe spate;

„cărmăjie” – piele foarte fină, albă, maro sau neagră, din care se fac modelele de floare de pe fața și spatele pieptarului, curelele împletite și decupăturile pentru broderie;

“potricală” – preducea, instrument cu care se decupează circular bucățele din piele de diferite dimensiuni;

“bumb” – podoabă rezultată în urma încingerii pe plită a pielii tăiate cu potricala. Datorită temperaturii foarte mari, respectiva bucată de piele se strânge foarte rapid și devine foarte dură, ca un nasture sferic, dar de piele. Acest nasture se coase apoi, manual, pe fața și pe spatele pieptarului;

“struți” – ansamblul de mai mulți bumbi cusuți în centrul florilor de cărmăjie pe fața și pe spatele pieptarului.

Practic, fiecare pieptar este un ansamblu modular compus din diferite bentițe cusute și brodate, care sunt apoi îmbinate cu măiestrie dând pieptarului un aspect unitar. Coaserea se face numai cu ațe colorate natural și din elemente naturale.

Fiecare pieptar este unic și, aici, intervine imaginația și experiența fiecărei cujnerițe. Modelele ce sunt cusute cu o abilitate de invidiat, se realizează din memorie, venind parcă din memoria trecutului și a neamului ce a trăit pe aceste meleaguri. Nu există un manual pentru acest meșteșug ci există doar dorința de a evolua și a face un lucru perfect de la început până la sfârșit.

Tanti Ileana a fost cea care a făcut o demonstrație de cusut pieptare. Mâinile îi alegau spințare printre firele colorate care o dată înfipte în piele începeau să prindă formă. Este fascinant să vezi cum din nimic se naște un model superb, care alăturându-se altui model, dădeau viață unei adevărate opere de artă.

În timp ce cusea tanti Ileana povestea. Cum a învățat ea de mică arta cusutului și cum fura meseria de la bătrânele satului, câtă muncă este pentru crearea unui pieptar și cât de mult durează. Astfel, un pieptar pentru o persoană matură se confecționează între 30 și 45 de zile, în funcție de mărime. O muncă titanică ce necesită o vedere ireproșabilă și un simț artistic desăvârșit. Tanti Ileana parcă întinerea pe măsură ce povestea. Astfel, tradiția cujneritului a devenit povestea de viață a celei ce duce mai departe tainele creației pieptarului de Moisei.

Text și fotografii: Adriana Roman