Casa memorialǎ George Topîrceanu din localitatea Nǎmǎieşti, judeţul Argeş, este situatǎ la aproximativ 6 km de Municipiul Câmpulung, în apropierea altui obiectiv de interes turistic şi cultural, Mǎnǎstirea Nǎmaieşti. 

Dincolo de gardul de lemn, liniştea locului în care talentul creativ al poetului a prins viaţǎ în nenumǎratele volume de poezii apǎrute de-a lungul anilor, îşi aşteaptǎ vizitatorii. De la primii paşi pe care-i îndreptǎm spre curtea interioarǎ, observǎm splendoarea stilului architectural. Astfel, Casa memorialǎ George Topîrceanu ni se înfǎţişeazǎ ca fiind o construcţie tipic musceleanǎ, alcǎtuitǎ din parter, etaj şi pridvor la faţadǎ. Aşa cum vom vedea, partea muzealǎ este distribuitǎ la parterul şi la etajul clǎdirii. Camerele interioare pǎstreazǎ intactǎ atmosfera în care poetul a trǎit, oferindu-ne posibilitatea de a admira o varietate de exponate originale care au aparţinut marelui poet. Practic, fiecare colţ al fiecǎrei camere este o bucǎţicǎ din sufletul poetului, o parte a personalitǎţii sale joviale şi creative.

Curtea ţǎrǎneascǎ este îmbrǎcatǎ în straie verzi, un verde de iarbǎ proaspǎtǎ, semn cǎ greieruşul mic, rebel şi leneş va trebui sǎ-şi amâne “cri-cri-ul” toamnei gri… Aici observǎm impunǎtoarea statuie de bronz a poetului. Aceasta a fost înǎlţatǎ în anul 1973 de cǎtre ofiţerul în rezervǎ Marius Buturoiu. Pe soclul statuii putem citi frumoasele versuri finale din poezia lui George Topîrceanu “Balada Morţii”. Pentru cei ce doresc sǎ se opreascǎ preţ de câteva clipe la umbra pomilor din curte, bǎncile de lemn îi invitǎ la contemplare, loc tocmai bun pentru o incursiune imaginarǎ prin natura lui Topîrceanu. Aici, suntem înconjuraţi de un cadru natural feeric, departe de vuiete grele de fierǎraie, stând liniştiţi la umbrǎ, fǎrǎ a fi deranjaţi de vreun piţgoi care stând cu penele vâlvoi, sǎ anunţe morocǎnos trecerea celebrului accelerat… Întreaga naturǎ pare învǎluitǎ în aşteptare, o aşteptare efemerǎ pânǎ când, peste aceasta va trece întâi o boare, pe deasupra viilor, furând de prin ponoare, puful pǎpǎdiilor. Parcǎ şi-acum ni-l închipuim pe Topîrceanu privind spre grǎdina sa cu flori, unde petuniile mângâiate de vântul tomnatic îşi întreabǎ consoartele “ce ne facem fetelor?”. Prin aceste detalii şi privind tot ce ne înconjoarǎ începem sǎ înţelegem inspiraţia poetului, care a cântat cu-atâta mǎiestrie dragostea sa faţǎ de naturǎ, faţǎ de micile vieţuitoare, dragostea pentru fiecare anotimp şi pentru fiecare lunǎ a anului. 

Titlurile creaţiilor sale sunt sugestive, poezii precum: “Rapsodii de primǎvarǎ”, “Rapsodii de varǎ”, “Rapsodii de toamnǎ”, “Noapte de iarnǎ”,”Balada unui greier mic”,“Octombrie”, “Sfârşit de varǎ” şi multe, multe altele, fiind apreciate şi astǎzi, atât de cei tineri cât şi de cei în vârstǎ, nostalgicii vremurilor lui Topîrceanu.

Este timpul sǎ pǎrasim încântǎtoarea curte şi sǎ pǎtrundem în casa poetului, unde fiecare detaliu, fiecare mǎrturie ni se va înfǎţişa asemenea unui vers din poezia vieţii marelui poet. Astfel pǎtrundem în holul rǎcoros, unde, pe perete, putem admira ultimul portret al poetului. Din hol, vom pǎşi în prima camerǎ, unde vom gǎsi un loc racoros, cu pereţi albi purtând dincolo de albul varului, sufletul vremurilor în care Topîrceanu işi povestea întâmplǎrile cotidiene, mamei sale. Astǎzi, aici putem gǎsi o serie de documente originale şi volume de poezii pe care autorul le-a publicat de-a lungul vieţii. Micuţa expoziţie de la parter este întregitǎ de fotografii ale acelor vremuri şi de scrisori pe care marele poet şi le trimitea cu bunii sǎi prieteni, Panait Istrati şi Mihail Sadoveanu, acesta din urmǎ un adevǎrat camarad de nǎdejde şi un veritabil partener de vânǎtoare. Acum, fie vorba între noi, tot cu el discuta şi micile poveşti amoroase pe care Topîrceanu le trǎia alǎturi de poeta Otilia Cazimir.

Pǎrǎsind aceastǎ camerǎ, o scarǎ interioarǎ de lemn ne va conduce pe pridvor, ca mai apoi sǎ descoperim douǎ încǎperi având o dispunere simetricǎ. Prima încǎpere ne înfǎţişeazǎ atmosfera în care poetul “Baladelor vesele şi triste” dǎdea naştere versurilor care farmecǎ prin însǎşi simplitatea lor. Aici, descoperim camera de lucru, în mijlocul cǎreia se aflǎ biroul pirogravat, alǎturi de biblioteca în care poetul îşi ţinea în siguranţǎ creaţiile. Pe lângǎ acestea, observǎm şi un vechi aparat de fotografiat, detaliu mai puţin cunoscut despre George Topîrceanu. Astfel, el nu reda natura doar prin frumuseţea versului, ci şi prin clipele furate prin intermediul fotografiilor. La urma urmei, aşa-s artistii adevǎrţi. 

Rǎsfoim în continuare atmosfera poeticǎ în care Topîrceanu a locuit şi descoperim o camerǎ deosebitǎ, încǎrcatǎ de tradiţie, de linişte şi de vers. Mobilierul de epocǎ alǎturi de covoarele şi de ţesǎturile purtând motive populare oferǎ privirii o adevaratǎ scenǎ de culoare şi de specific tradiţional muscelean. Pe peretele din stânga observǎm obiectele de vânǎtoare, pe care poetul le mânuia cu iscusinţǎ în timpul partidelor de vânǎtoare. 

Întreaga trǎire poeticǎ a fost completatǎ de ghidul casei memoriale care ne-a oferit informaţii despre viaţa poetului, prin versuri încǎrcate de sensibilitate, zâmbet şi voioşie, asemeni creaţiilor poetului George Topîrceanu.

• George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, Bucureşti - d. 7 mai 1937, Iaşi) - poet, prozator, memorialist şi publicist român.
• A condus împreună cu Mihail Sadoveanu Revista Însemnări literare din 1919 şi Revista Însemnări Ieşene, din 1936. 
• În anul 1926, George Topîrceanu obţine premiul naţional de poezie. 
• La propunerea marelui său prieten, Mihail Sadoveanu, în 1936, el este ales membru corespondent al Academiei Române.

Volume:

Balade vesele Şi triste, Bucureşti (1916).

Parodii originale, Bucureşti (1916).

Amintiri din luptele de la Turtucaia, Bucureşti (1918).

Strofe alese. Balade vesele şi triste, Iaşi (1920).

În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria şi schiţe uşoare, Iaşi (1920).

Migdale amare, Bucureşti (1928).

Scrisori fără adresă, proză umoristică şi pesimistă, Bucureşti (1930).

Pirin-Planina, epizoduri tragice şi comice din captivitate, Bucureşti (1936).

Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).

„Dacă la vreo şezătoare literară apărea pe scenă Topîrceanu, sala izbucnea spontan în aplauze. Dar nu în aplauze reci, care manifestă o admiraţie cerebrală, ci un joc zglobiu al mâinilor, mărturie de mulţumire şi plăcere...”

(Demostene Botez)

CASA MEMORIALǍ GEORGE TOPÎRCEANU

Localitate: Nǎmaieşti, Argeş

 www.Campulungmuscelmuseum.ro

Program vizitare: Marţi - Duminică 10-17; Luni închis

Text & Foto : Catanǎ Cristian-Alexandru