Repere din viaţa lui Elie Wiesel:

- În anul 1986, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace.

- În anul 1996, a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură;

- Din anul 2001 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Casa memorială - Un spațiu al emoției, al condescendenței

Casa în care s-a născut Elie Wiesel are arhitectura specifică burgurilor transilvane și aparţinea cartierului evreiesc din Sighet. Dispunerea spațiilor și amenajarea interioară sunt caracteristice pentru locuințele clasei mijlocii de de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Astfel, piesele de mobilier din lemn masiv, vitrina, masa cu șase scaune, radioul din living, sobele de teracotă, suporturile pentru lumânari sunt doar câteva dintre elementele de decor ale unei case obișnuite ce parcă și acum își așteaptă familia să se așeze în jurul mesei.

Dat fiind faptul că amenajarea casei memoriale a fost concepută de specialiştii Muzeului Maramureşului, scopul acestora a fost de a pune în lumină personalitatea lui Elie Wiesel şi a prezenței comunităţii evreieşti din Sighet şi din Maramureş.

Astfel, în holul de la intrare am descoperit o prezentare generală a casei şi a profesorului Elie Wiesel, laureatul Premiului Nobel pentru Pace.

În prima cameră mobilierul, tablourile redau atmosfera copilăriei lui Elie Wiesel, dar şi specificul comunităţii evreieşti. În tablouri sunt fotografii cu familii de evrei din Sighet.

A doua încăpere sunt expuse peste 30 de volume, în dulapuri şi vitrine, lucrări care fac parte din opera lui Elie Wiesel, subliniindu-i, astfel, personalitatea complexă.

Tot aici, sunt prezentate momente biografice și fotografii din timpul vizitelor lui Elie Wiesel în Sighetul Marmaţiei. În această cameră s-a reconstituit un colţ cu masa de lucru, un spaţiu de rugăciune şi meditaţie.



În a treia încăpere sunt expuse fotografii, documente, obiecte personale şi alte mărturii care reprezintă consecinţe ale Dictatului de la Viena, de la 30 august 1940, act care a dus la încorporarea Maramureşului şi a Transilvaniei de Nord la Ungaria horthystă. Mărturiile prezentate fac referire la constituirea ghetourilor şi tragedia deportării întregii comunităţi evreieşti din Sighet şi Maramureş.

În cea de a patra cameră sunt expuse mărturii ce fac trimitere la viaţa socială şi religioasă a evreilor din Sighet şi din Maramureşul istoric. Sunt expuse documente din Arhivele Naţionale care evidenţiază prezenţa numeroasă a evreilor, încă din secolul al XVII-lea, în comunităţile maramureşene. Vitrinele expun obiecte de ritual, o carte veche religioasă și alte obiecte, mărturii ale vieţii cotidiene.

În ultima încăpere avem ocazia de a înțelege câteva aspecte ale relaţiilor culturale, de a cunoaște și alte personalităţi ale comunităţii evreieşti din Sighet pe care Elie Wiesel le-a cunoscut şi le-a ajutat în afirmarea lor. Printre aceștia se numără Hari Maiorovici, Ludovic Bruckstein, Vasile Kazar.

Curtea casei este un spaţiu mic, în care o placă ne amintește că acest loc este întru amintirea evreilor din Maramureș iar câteva bâncuțe oferă loc pentru odihnă şi reculegere.



Acestea sunt interioarele casei memoriale ale supraviețuitorului Holocaustului Elie Wiesel. Un sentiment straniu de revoltă amestecată cu tristețe fără margini încearcă orice vizitator al acestei case. Familia lui Elie Wiesel, oamenii aceia din fotografii trăiau vieți normale când, deodată, viețile lor nu au mai însemnat nimic. Holocaustul a însemnat reîntoarcerea omenirii la Evul Mediu. Holocaustul nu trebuie uitat.



Începând cu luna Aprilie a acestui an, în memoria lui Elie Wiesel a fost ridicată o statuie-bust situată în Catedrala Naţională din Washington. Stop caseta

În discursul său de acceptare a Premiului Nobel pentru Pace, cu privire la Holocaust, Elie Wiesel a spus:

“Am încercat să țin memoria vie, să lupt cu cei care uită. Pentru că dacă noi uităm, suntem vinovați, suntem complici. […] Apoi i-am explicat cât de naivi am fost, că lumea a știut dar a rămas tăcută. Și de aceea am jurat să nu tac ori de câte ori oamenii suferă și sunt umiliți. Trebuie să luăm atitudine. Neutralitatea ajută opresorul și niciodată victima. Tăcerea il încurajează pe cel ce chinuie și niciodată pe cel chinuit. Uneori trebuie să intervenim. Atunci când viața oamenilor este în pericol, atunci când demnitatea umană este în pericol, frontierele naționale devin irelevante. Atunci când bărbații sau femeile sunt persecutați din cauza rasei, religiei sau viziunii lor politice, atunci, în acel moment, acel loc trebuie să devină centrul universului.” 

Niște cifre aflate pe o diagramă din interiorul casei memoriale, cifre reci spun o realitate crudă, cruntă cu privire la adevărata dimensiune a dispariției populației evreiești din Maramureș. În topul listei se află orașul Sighet: în 1910 populația de evrei era de 7.981 suflete, în anul 1930, era de 10.154, iar în anul 1948 era doar de 1.515 evrei supraviețuitori.Majoritatea orașelor mici și a satelor nu au avut niciun supraviețuitor.

Casa memorială “Elie Wiesel” ne învață două lucruri. În primul rând,ne învață să recunoaștem și să onorăm viața lui Elie Wiesel. În al doilea rând, ne învață să păstrăm în memorie victimele comunității evreiești din Maramureș, comunitate distrusă de Holocaust.

Casa memorială “Elie Wiesel”

Strada Tudor Vladimirescu 1,

Sighetul Marmaţiei, Maramureş

http://muzeulmaramuresului.ro/

Articol scris de Adriana Roman