Carne la garniță cu mămăligă ca la pensiunea “Cheile Olteţului”, Polovragi
revista@vacantelatara.ro
Poate vă aduceți aminte, când erați mici și mergeați la țară, la bunici, de acea minunată carne la garniță sau carne la borcan, sau carne în untură, depinde de zona în care se prepară. Carnea la garniță nu este altceva decât carne de porc friptă și apoi băgată în untura rezultată de la grăsimea porcului, dar gustul este absolut sublim, deși pentru unii ar părea o bombă pentru organism. Recunosc, nu este cel mai potrivit preparat pentru servit seara, înainte de culcare, dar este un preparat care te readuce în vremurile de demult apuse și care, de ce nu, îți aduce aminte de gustul copilăriei. Ideal este ca în untură să fie pusă și câte o bucată de cârnat afumat pentru a înnobila puțin gustul.
Carne la garniță cu mămăligă ca în Oltenia de sub Munte, la Pensiunea Cheile Oltețului din Polovragi.
Nerăbdător să degust acest preparat tradițional, am obținut acceptul pentru a vedea cum se prepară și am ajuns lângă doamna Cristina, în bucătăria Pensiunii Cheile Oltețului.
“Garnița”, denumită uneori și borcan sau oală, a fost pusă pe foc la încălzit, iar alături o oală cu apă pentru mămăligă.
Pe măsură ce trecea timpul și se încălzea untura, acea culoare albă opacă se estompa și făcea loc unei nuanțe gălbui din care începeau să iasă la suprafață bucățile de carne de porc friptă și bucăți generoase de cârnat afumat.
Între timp, în apa pusă la foc pentru mămăligă, doamna Cristina a adăugat progresiv mălaiul amestecând continuu până când mămăliga a început să prindă consistență.
După ce mămăliga a fost fiartă și carnea bine încălzită a început și platingul, simplu, dar de efect. Câteva bucăți de carne și câteva bucăți de cârnat și-au făcut loc pe un platou branduit cu “Cheile Oltețului”, apoi mămăligă din abundență și, bineînțeles, acritura fără de care nu se poate servi un astfel de preparat, datorită conținutului mare de grăsime.
Pasiunea cu care a fost pregătit preparatul, gustul murăturilor “de casă” și mămăliga bine fiartă au creat un preparat pe care este imposibil să nu îl apreciezi. Pentru a fi “tacâmul complet” am asezonat carnea la garniță cu mămăligă cu un roze de casă, o adevărată încântare pentru papilele gustative.
Poftă bună!
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec
În perioada 23 februarie – 8 martie 2026 vă așteptăm cu drag la Târgul de Mărţişor de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Simbol al celor mai curate sentimente și păstrător al unor mari speranțe pentru anul abia început, mărțișorul nu încetează să fascineze.
Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”
În liniștea pădurii de foioase, pe culmea unui deal pitoresc, pensiunea “Casa cu Tei” din Sărata-Monteoru își scrie firesc povestea ospitalității buzoiene, o poveste frumoasă de la începutul anilor 2000.
Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.
Anul 2026 a fost declarat “Anul Constantin Brâncuși”, conform unei decizii legislative, o inițiativă care marchează totodată împlinirea a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor .
𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.
Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.
Când pașii drumeților poposesc în Ținutul Neamțului la Hanu Ancuței din Tupilați, fie că optează pentru tradiționalul Han sau aleg Terasa Drumețului Grăbit, poftele vor fi răsfățate cu preparate și bunătăți tradiționale din Meniul Hanului.
Printre dealuri și păduri, în sufletul tradițional al Ținutului Neamțului, călătorul poate face un popas de suflet pentru tihnă, credință și liniște la Mănăstirea Agapia, așezământ monahal ce poartă hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sărbătorit în data de 8 noiembrie.
