Decembrie este a 12-a lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele șapte luni ale anului cu o durată de 31 de zile. Deși este ultima lună din an, ea este prima lună de iarnă, atât în calendarul oficial (1 decembrie), cât şi în cel popular (începând cu Sf. Nicolae 6 decembrie) şi în cel astronomic (21 decembrie, ziua solstiţiului de iarnă). Tot la solstițiu este momentul în care ziua începe să crească până la solstițiul de vară, când este cea mai lungă zi a anului. Decembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca și septembrie. 

A vorbi despre luna decembrie din perspectiva calendarului popular este pe undeva complicat. În tradiția românească sărbătorile de iarnă încep odată cu Sf. Nicolae, la 6 decembrie și se încheie în 24 februarie, cu Dragobetele, care marchează începutul primăverii și al anului agricol așa că este greu să le cuprinzi pe toate sau să vorbești pe scurt. Decembrie rămâne luna din an cu cea mai mare încărcătură emoțională, în care domnește principiul repaosului și al odihnei. Acest lucru se resimte cel mai bine la sat unde timpul curge altfel, și toată suflarea se pregătește de sărbătoarea Nașterii Domnului și întâmpinarea Noului An.

Pe 6 decembrie creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei și al Trimitundei, cel mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe, slujind lui Dumnezeu și semenilor săi, nu numai până în ultimul ceas al vieții sale, ci și până astăzi. Este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor mici. El ar fi al doilea sfânt făcut de Dumnezeu și ar sta de-a stânga Acestuia (primul făcut, Mihail, are cinstea să stea de-a dreapta). În lumea tradițională mai este cunoscut și drept Sân Nicoară. Sân Nicoară (ajutat de Sân Toader) păzește Soarele, ca nu cumva să fugă și să lase lumea în beznă și frig.

În 12 decembrie este prăznuit Sf. Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei. Cunoscut ca ”sfântul călător” deoarece papucii săi de mătase se uzează și sunt schimbați în fiecare an la praznicul său. Se spune că el vine cu trupul la cei bolnavi care îi cer ajutorul și le oferă vindecare. Despre cei doi sfinți, Părintele Cleopa spunea că toți sfinții sunt făcători de minuni dar ”când sosește ziua Sf. Nicolae și Spiridon fiți cu mare atenție, ca Aceștia sunt cei mai mari făcători de minuni”.

Pe 20 decembrie, de Ignat, are loc sacrificiul porcului, în credința populară se credea că  sângele scurs la acest sacrificiu putea spăla crimele sau nelegiuirile oamenilor, cât de mari ar fi fost acestea. În calendarul popular românesc, Ignat, este considerat patronul acestui animal iar legenda ne spune că Ignat și-a omorât tatăl, nu pentru ca a fost îndemnat de diavol, ci aparent din greșeală: când a vrut Ignat să dea cu securea în capul porcului, nimerește pe tată-său și-l omoară! Singura activitate permisă în această zi era tăierea porcului. Se crede că în noaptea de Ignat porcii visează că vor fi tăiați. De acum încolo nu se mai îngrașă, nu mai pun carne pe ei și nu mai mănâncă, pentru că și-au visat tăierea. Acestei zile sunt asociate o serie de obiceiuri chiar și interdicții în ce privește lucrul, persoana care taie porcul, consumul diverselor părți ale porcului pentru vindecarea de boli.

Un obicei preluat relativ recent este împodobirea bradului de Crăciun deoarece tradiția românească nu-l cunoștea, bradul având la noi alte întrebuințări legate mai ales de naștere, nuntă sau înmormântare. Ajunul Crăciunului reprezintă un moment deosebit, colindatul de Moș Ajun datează din vremuri străbune și creștine, fiind cel mai vechi mesaj dus de copii, despre vestea Nașterii Pruncului Iisus. Colindele se cântă în grup iar cetele de colindători erau de mai multe feluri, ca regulă fetele nemăritate nu colindau. Moș Ajunul este singurul colind la care participă băieți și fete (toți fiind copii neprihăniți), ulterior, Plugușorul fiind colindul băieților, iar Sorcova este atribuită fetelor.

25 decembrie Craciunul, Nașterea Domnului! Cel dintâi praznic împărătesc cu dată fixă, este Nașterea, numită în popor și Crăciunul, sărbătoarea anuală a nașterii cu trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Ea a fost vestită prin proroci, care au arătat locul nașterii, seminția din care Se va naște și multe alte semne. Pe rit vechi, Crăciunul se serbează pe 6 ianuarie. Tradiția românească despre Moș Crăciun, ne spune că el este Bătrânul Crăciun și Regele Păstorilor. Tradiția creștină spune că Moș Crăciun ar fi fost proprietarul staulului în care a născut Fecioara.

Denumirea populară a lunii, Undrea sau Andrea vine de la Sfântul Andrei, sărbătorit pe 30 Noiembrie, a cărui amintire e încă păstrată. Pe alocuri i se mai spune și  Ningău. Denumirea de Decembrie vine de la latinescul decem – zece, pentru că în calendarul roman, era a zecea lună din an. Grecii numeau luna decembrie Poseidon.

Text:Alexandra Crina Chiriac