Bisericuța veche de la Icușeni, Botoşani
revista@vacantelatara.ro
Localitatea Vorona
situată la 21 km de municipiul Botoșani, este o veche vatră moldovenească, atestată încă din timpul domnitorului Stefan cel Mare. La o distanță de 5km de centrul comunei Vorona, se află satul Icușeni, un sat mare și frumos locuit de oameni vrednici și gospodari urmași ai domnitorului Ştefan cel Mare, având drept strajă codrii seculari.
În mijlocul satului, într-o poieniță se află o bisericuță frumoasă din lemn, caldă și primitoare asemenea unei căsuțe de demult. Documentele istorice atestă faptul că bisericuța veche de la Icușeni, a fost construită în sec. al XVII-lea cu ajutorul arhimandritului Rafail, starețul Mănăstirii Vorona de la acea vreme.
În mijlocul satului, într-o poieniță se află o bisericuță frumoasă din lemn, caldă și primitoare asemenea unei căsuțe de demult. Documentele istorice atestă faptul că bisericuța veche de la Icușeni, a fost construită în sec. al XVII-lea cu ajutorul arhimandritului Rafail, starețul Mănăstirii Vorona de la acea vreme.
Lăcașul este construit cu lemn ”de pe loc”, din bârne de stejar cioplite și încheiate la colțuri, temelia este din piatră de râu, iar acoperișul din șindrilă. Catapeteasma este cea originală nu a fost niciodată restaurată, stranele sunt vechi, icoanele au fost înnegrite de vreme, ferestrele mici prin care cu economie pătrunde lumina, pentru că biserica nu a fost niciodată racordată la rețeaua electrică. Atât interiorul cât și exteriorul au fost văruite în alb păstrând atmosfera unei case țărănești tradiționale.
În zilele noastre se mai oficiază Sfânta Liturghie doar o singură dată pe an, pe data de 8 noiembrie, când se sărbătoresc ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”
și este hramul bisericii, iar oamenii vin în număr foarte mare, mai ales că în jurul ei se află mormintele primului cimitir al satului. Vin și copiii de la școală, tineri și bătrâni cu toții au un sentiment aparte, spunând ”Mergem la biserica noastră, la hramul nostru”. Majoritatea locuitorilor mai în vârstă aici s-au botezat și s-au cununat, în fiecare an în ziua de hram ei își amintesc cu nostalgie de tinerețe, când terenul din jurul bisericii nu era împrejmuit și după Sfânta Liturghie, avea loc acolo hora satului, la care participau cu mult drag.
Datorită unei bune colaborări a preotului paroh cu Primăria Comunei Vorona, în fiecare an, la începutul lunii septembrie în cadrul manifestărilor dedicate ”Săptămânii culturii la Vorona”, în curtea acestui minunat locaș de rugăciune, are loc un concurs de toacă numit ”Toaca trâmbița îngerilor”, la care participă un număr mare de copii, preoți, cadre didactice din comună, dar și din comunele vecine.
Prin grija preotului paroh, a Primăriei Comunei Vorona și a Consiliului Local Vorona, bisericuța a fost supusă unor lucrări și reparații în decursul timpului. În 2007, s-a înnoit acoperișul clopotniței, iar în 2009 s –au făcut reparații capitale, fiind întărită structura de rezistentă a lăcașului, pentru a putea fi menținută o perioada tot mai mare de timp.
Prin grija preotului paroh, a Primăriei Comunei Vorona și a Consiliului Local Vorona, bisericuța a fost supusă unor lucrări și reparații în decursul timpului. În 2007, s-a înnoit acoperișul clopotniței, iar în 2009 s –au făcut reparații capitale, fiind întărită structura de rezistentă a lăcașului, pentru a putea fi menținută o perioada tot mai mare de timp.
Bisericuţa „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril’’, din Icuşeni,
prin înfăţişarea ei, prin aspectul ei interior de autentică intimitate spirituală face parte din patrimoniul material şi spiritual al comunei noastre Vorona şi pentru acest motiv este iubită şi preţuită şi se fac eforturi pentru a fi păstrată în forma ei deosebit de originală cu specific străvechi medieval.
Text: ANCA AXINTE, Centrul de Informare Turistică Vorona
Vacanţe la ţară - Revista vacanţelor cu farmec

“Sufletul omului n-a rămas încătușat de pământ, de când știința deschide drumul văzduhului”, spunea Aurel Vlaicu. Iar cunoscutul astronom Carl Sagan scria: “Imaginația ne poartă de multe ori spre lumi care nu au existat niciodată. Dar fără ea, nu mergem nicăieri.” Cum și-a imaginat sculptorul Cristian Răduță călătoria în altă lume? Aflați vizitând expoziția intitulată "Să-ți construiești o scară din oasele tale" deschisă la Sandwich Neurohope, în perioada 17 decembrie 2025 – 15 martie 2026.

”Unde-i iubire, nu-s hotare, Unde-i lumină, nu-i întemnițare” spune artista vizuală de origine română Ecaterina Vertis, cea care a găsit libertatea absolută în iubire și lumină. În picturile sale expuse la Galeria Romană, descoperim multă iubire - iubire pentru copii și părinți, pentru lumea întreagă și pentru artă. Prima expoziție a artistei Ecaterina Vertis organizată la București, se intitulează “ CONTINUUM Fără Început, Fără Sfârșit” și poate fi vizitată în perioada 10 - 27 februarie 2026.

Domnul Kiss este meșter popular și Tezaur Uman Viu, meșteșugul cu care se îndeletnicește constă în împletituri vegetale din papură. Are pălării, coșuri, suporturi pentru farfurii, papuci, îmbrăcăminte decorativă pentru sticle și multe alte articole cu diverse întrebuințări pentru uz personal, în gospodărie sau extrem de potrivite pentru un cadou. L-am întâlnit la Târgul meșterilor populari de la Oradea și mi-a făcut o plăcere deosebită să stau de vorbă cu dânsul. Mi-a povestit din copilărie, de când satul era plin de meșteri, aproape toți, cu mic cu mare, lucrau la împletituri și făceau o meserie din asta. Mai ales că se câștiga binișor, marfa era achiziționată de cooperație și mai apoi vândută în rețeaua proprie sau mergea la export. ”La început de lună luai o comandă și la final de lună mergeai, predai, … nici atunci nu era mare câștig dar puteai să trăiești.” Când a terminat școala profesională era lacătuș mecanic categoria a 2a iar când a ajuns la categoria a 4a, pe la începutul anilor 90, ”nu câștigam eu ce câștigau părinții din meseria asta!”

Indiferent cum te-ai gândi, fără să vrei, Oltul te duce către haiduci și la vremurile de altă dată. Ca un șarpe lung, Oltul se pierde în pădurile, parcă fără sfârșit, ale Dăeștiului, apoi apare iar pentru câteva clipe, urmând să-și găsească drumul către Râmnicu Vâlcea și, de aici, către Dunăre. Comuna Dăești, cu satele aparținătoare Dăești, Băbuești, Fedeleșoiu și Sânbotin, prin așezarea sa geografică, a fost locul perfect pentru întemeierea castrelor romane, cu munții în spate și apa lângă ele, dovezi ale existenței lor fiind chiar monede găsite ce datează încă din anii 33. Un loc cu o istorie de invidiat, un loc unde viața parcă a uitat să meargă mai departe, un loc unde o zi petrecută echivalează cu renașterea.
Deși e ultima lună de iarnă, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. Se spune că în prima jumătate a lunii îngheaţă tot, iar în a doua jumătate se dezgheaţă. Date fiind condițiile aspre, în satele aflate la liziera pădurii, lupii se strângeau în haite și colindau gospodăriile în căutarea hranei, poate tocmai de aceea în trecut era numită și „luna lupilor”. În realitate, uneori lucrurile stau invers, gerul sau înghețul apar la final de lună, de aceea în popor la acest final de lună i se mai spune femartie. Este o lună de tranziție, în care oamenii își făureau plugurile pentru aratul pământului, ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, fierarii își făureau potcoave pentru cai, dar și alte unelte pe care le utilizau la muncile de pe lângă casă sau la câmp, de unde și denumirea populară - Făurar , care vine evident de la a făuri. Totodată, este considerată luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”, fiind luna în care șezătorile se termină iar activitățile gospodărești se mută treptat spre exterior, ţăranii se pregătesc să întâmpine primăvara, se reiau activitățile pe câmp, natura renaște.

𝑹𝒆𝒕𝒊𝒏𝒂𝒍 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒊𝒈𝒐 marchează prima expoziție personală de amploare a lui Radu Oreian în România din ultimii 15 ani, după o serie de expoziții și proiecte prezentate cu succes în Italia, Franța și Statele Unite. Expoziția este curatoriată de Diana Marincu și reunește picturi și desene care explorează relația dintre imagine, materialitate și percepție, cu referințe la miniaturi și istoria artei. Expoziția va putea fi vizitată între 23.01 - 21.03.2026, de joi până sâmbătă, între orele 12:00-18:00.

Luna Ianuarie aduce în colectivul revistei „Vacanțe la țară” împlinirea a 22 de ani de la publicarea primei ediții, un moment special din viața noastră, marcat la Casa Capșa din București, într-o zi de sărbătoare – 24 Ianuarie 2004, cu ocazia Unirii Principatelor. În călătoria noastră din 2004 până în 2026 am răsfoit împreună cu cititorii, prietenii și abonații noștri, mii de pagini de articole, fotografii, povești și destinații, toate împărtășite în peste 265 de ediții lunare. Familia “Vacante la țară” iubește tradițiile, cultura locală, ospitalitatea pensiunilor, gastronomia tradițională, destinațiile rurale autentice, iar de peste două decenii ne dorim să aducem mai aproape de cititori farmecul satului românesc, cu tot ce are el mai valoros. Toate acestea ne-au arătat sau ne-au amintit număr de număr cât de bogată, valoroasă și autentică este lumea satului românesc.




















